Doamne,
În hățișul marilor dileme
Mi-ai deschis un ochi pentru Lumină
Să pătrund dincol’ de teoreme
Să mă urc spre absolut din tină.
Unii spun că funia vieții
Împletit-ar fi din “nu se știe”!
Cărturarii, vracii, înțelepții,
Vor să-mi vândă noaptea ca făclie!
Doctorii de multă cunoștință
Mă tratează de un cancer nou:
Mi-au găsit că încă am credință,
Că nădejdea mea e-un straniu ou!
Să-mi adoarmă dorul meu de cer,
Îmi prescriu cârpite biberoane,
Îmi induc injecții fără ser,
Ma tratează ca pe-un virus, Doamne!
Valuri după valuri de migrene
Boala mea de Tine le produce.
Mă privesc scholastic printre gene
Frații mei, când le vorbesc de cruce!
Dă-mi Tu, Tată, duh de vorbe rare
Și putere-atât cât a ierta
În genunchi să stau și în picioare
Să învăț “a fi” în școala Ta.
Dascălii și scribii rațiunii,
Fă din ei ai primenirii fii.
Asta-mi e azima rugăciunii
Doamne-al meu de fiecare zi.
Comentarii
Dedal -
mai mult revoltă, decât rugăciune, de remarcat unele metafore, precum "Să-mi adoarmă dorul meu de cer,/Îmi prescriu cârpite biberoane" câteva observații: - "Că nădejdea mea e-un straniu ou!"- forțaj aproape anecdotic, de evitat, oricât de îndepărtată ar fi stamba prozodică - "induc injecții" - alură de truism chircit - "vieții/înțelepții", "biberoane/Doamne" - rime imperfecte, improprii unei rugi - multe virgule, unele fără loc, de exemplu în "Boala mea de Tine, le produce"...
nicodem -
agreez cu fiecare observatie, Dedal. eu o consider totusi o ruga, mai mult decat o revolta. nu mai pot schimba nimic la ea, in afara de virgulele de care sunt vinovat, deoarece ruga asta a ajuns deja sus si s-a disipat in ramificatii si raspunsuri. biberoane/Doamne nu e chiar atat de improprie rima, avand in vedere ca foarte putine cuvinte in contextul abordat ar fi rimat cu Doamne. la inducerea injectiei am sa ma mai gandesc. o simplificare a versurilor ar fi posibila, insa ar schimba ideea de la care am pornit si la care am vrut sa ajung. cam atat, cu aprecierea care se cuvine.
lucian -
Dinule, din pacate, comentariul adaugat de catre Dedal este unul pur liric. mesajul tainic al rugaciunii, pentru el, este unul de forma. lirica ta i se pare fada in conditiile literaturii contemporane, deoarece nu traieste si nu scrie hranindu/se din filonul credintei. apreciez zbaterea ta zilnica si modul in care expui trairile tale. Remarc d.p.d.v. literar versurile pe care si Dedal le/a pus in evidenta dar, dincolo de reusita lirica, remarc profunda traire si simtire a crediciosului din tine. Poemul acesta este o lupta pierduta frumos pe frontul poeziei, in opinia mea. cu urari de bine!
nicodem -
Mircea, esti tu? comentariul tau elucideaza intr-un fel tain-ul din care vin, lumea careia ii apartin si pe care incerc s-o descriu. pentru multi lirica biblica, crestin bisericeasca e un dinozaur care n-a fost extins inca, spre stupefactia carturarilor de azi! ei bine, am o veste rea pentru literatura new age de astazi: nici portile locuintei mortilor nu vor birui biserica, mesajul si lirica ei. te mai astept. zic aici ca ne-am intalnit: "cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune". iti eram dator cu o apologie...
francisc -
Dumnezeu a murit.