celuilalt, nu mie
i se-ntâmplă tot felul de lucruri

se trezește dis-de-dimineață
se oprește-n fața oglinzii ore-n șir
apoi pierde autobuzul
fără nicio explicație
merge pe jos până uită
unde voia să ajungă
iar seara

seara ochiul lui clipește des
de parc-ar fi obosit

două rânduri de riduri
îi cer găzduire-n fiecare noapte
el primește doar pe unul

târziu
când soarele răsare
peste tâmpla mea
scufundată în bosfor