M-a trăznit,
Incendiindu-mi toate ideile
Și cenușa curgea din moalele capului.
Viața mea:
un extras de cont
și zece facturi incomode.
O scot cumva la capat!
La atât se reduce umanitatea mea,
căci între timp, am pierdut capătul rătăcirilor.
arborele meu nu are crengi,
căci bătrânii mi-au murit culcându-se cenușă
la ușa întredeschisă a cerului. de-atunci îmi port rădăcinile...
Experiment literar:
Comentarii
Sixtus -
Doar "radacinile". Restul..."doar" simulacu. Dar "radacinile" (inca) EXISTA: la "usa intredeschisa a cerului"
Oriana -
Frumos poem, plin de sensuri, ancorat în realitate. Își merită penița. Nu crezi că nu e nevoie de cuvântul "căci" (repetat) în ultima strofă?
Cosmacpan -
Mulțumesc pentru adăstare și încondeiere.