Am să îţi scriu o poezie
care să nu semene cu alta
scrisă vreunei mame
poate cel mult
să semene cu apa care oglindeşte lumina
ascunsă-n ridurile chipului tău
ar fi trebuit să mă aştepţi
să deschizi uşa
umbrei mele sprintene
atunci când traversează strada
am să mă sting
mai curând decât se aşteaptă lumea
într-un alt chip
mai frumos decât ai crede
dar mă sfâsie cumplit un dor
şi mă pierd
mă pierd ca un şoarece flămând
printr-o casă cu scânduri bătute-n ferestre
am să-ţi scriu
o poezie mamă
aşa cum alţii le-au scris altora
tu s-o păstrezi
până când cuvintele
vor îngălbeni pe salcia pletoasă
cu rădăcina încuibată în ceruri.