kalipeto -
...
rătăcită printre cearșafurile uitate pe sfori
privirea cerșetorului se oprește pe umărul meu
aș putea să o alung
ca pe o muscă al cărei rost nu îl înțelege nimeni
îi simt rădăcinile adâncindu-se în carne
căutând o cale spre inimă
poate că nu despre mine e vorba
poate greșești
dar albastrul continuă să curgă
prin pâlnia făcătoare de minuni
știi
alor mei
iubești mă întreabă
visul reînvie și iată-mă oprit
în fața ușii din tablă ruginită
cu degetele zdrelite de atâta bătut
speriat de o posibilă deschidere
mirat de repetata neîntâmplare
lătratul câinelui ploaia femeia
cearșafurile cerșetorul
rana din umăr
Poezie:
Comentarii
Mi-a plăcut foarte mult atât
Maria - Doina -
Mi-a plăcut foarte mult atât ideatica, dar mai ales felul cum revine visul fragmentat, ca o enumerare de termeni cheie:
,,visul reînvie și iată-mă oprit
în fața ușii din tablă ruginită
cu degetele zdrelite de atâta bătut
speriat de o posibilă deschidere
mirat de repetata neîntâmplare
lătratul câinelui ploaia femeia
cearșafurile cerșetorul
rana din umăr"...am senzaţia unei ,,glosse" moderne :)
Nu am înţeles partea mediană:
,,știi
alor mei
iubești mă întreabă" ...e o neputinţă de a mea. Nu trebuie să explici :)
Mă uit acum si la forma poemului, e ca o clepsidră pe care o pot întoarce.
Am mai făcut un experiment: am făcut copy/paste poemului, l-am centrat si am obtinut o formă foarte interesantă. De fapt mai multe. Cea mai dragă e cea prin care ultima parte a poemului seamănă cu o lacrimă :) Nu întâmplător.
Te felicit cu tot dragul!
Mariana
marele necaz al lipsei punctuatiei:
kalipeto -
marele necaz al lipsei punctuatiei: „...”:) ar fi aratat cam asa:
știi...?
alor mei...
iubești?
iar iubești-ul ala e o replica in constructia dialogului. si cam atat.
in rest multam pentru comentariu, pentru experiment, pentru lacrima!