Nu ştiu aproape nimic
nici de ce s-a tăiat pâinea
de la gura săracilor,
Nu ştiu de ce fură oamenii
ce nu este al lor
ascunzându-şi faţa
Dumnezeu tot îi recunoaşte.
Pe măsură ce cred în cuvânt
mă simt stingher în tăceri
ca o pasăre rănită-n zbor
de iluzia trecerii prin geam.

în libera confruntare
suntem lăsaţi singuri
un condens de neînţelegeri
picurând din streaşina timpului
strop
lângă
strop
formăm nepăsarea.