Mor clipele pe capete
n-au învățat să respire pe ploaie
e o vreme mai rea decât singurătatea
focul arde în mine
rezumatul unui trecut
și-mi încălzesc gândurile

până azi
nimeni nu mi-a călcat liniștea
de ceva timp
pipăi zăbrelele inimii
tresar precum cerbul în bătaia puștii
îmi lipsește una
pe acolo s-a scos fraudulos
buna dispoziție

sensibil la zgomot
aburul ceaiului de tei explodează
și intră în sânge
plutesc până aproape
de ultimul vis pe care l-am agățat
de streașina casei

dar a fost ciugulit de lumină
acum e momentul să fac altul
nu mi-e teamă să închid ochii
mă curăț de pământ
și mă înalț

amănuntele le găsești
în rămășite de timp