Perseu -
azi cad camerele din picioare
e epidemie de singurătate
se ia de la oameni la ele
apăs cu mâinile împreunate ușa
camerei
unu doi trei patru cinci
acum suflu pe gaura cheii
nimic nu se mai mișcă azi
înghițim pietre pentru digestie
și ne cad greu la stomac
azi cad camerele din picioare
și abia de aici încolo începe
ultimul frig să sculpteze
Poezie:
Comentarii
Călin Sămărghiţan -
"ultimul frig", da? Am să revin cu amănunte, trebuie poposit mai atent la tine. Nu prea înțeleg ce-i cu gaura cheii; mi se pare cel puțin bizar ca cineva să sufle pe-acolo, nu e un gest prea poetic. Poate mă lămurești. Finalul sună bine de tot... cu corectura (probabil) de rigoare.
Perseu -
Corect, e nepoetic pân' la dumnezeu. Mă găsisem să-i fac eu masaj cardiac ușii (apăs cu mâinile împreunate ușa/camerei/unu doi trei patru cinci) și apoi îi treceam aer în plămâni (acum suflu pe gaura cheii). Trebuie, fără îndoială, poposit mai atent la mine :). Mulțumesc pentru comentariu și pentru atenționare.
Călin Sămărghiţan -
Aha. Dar resuscitarea asta a camerei "gură la gaura cheii"... și cu mâinile apăsând pe ușă e oribil de forțată, fără finețe artistică, nu convinge. Acum înțeleg și de ce cad camerele din picioare. Credeam că e ceva mai subtil. "Organele" astea interne sau externe ale unei camere ar trebui căutate altundeva.Cred. Zic și eu, nu dau cu parul. (Scuze, mă simțeam oarecum obligat să intervin, mai ales că de curând tocmai despre o cameră am scris.) Despre celelalte, în alt loc.
Perseu -
Adevărul e că moartea e o chestie plină de finețe artistică....