koga ion -
aspir cu voluptate de parcă m-aș droga
miroase-a nuci plesnite a struguri brumării
pe mările de frunze cu pânzele umflate
mă simt corsarul mândru al bărcii de stafii
trasez cu păsări arcul plecării amânate
în bălți virgine încă imaginez noi hărți
și doar tresar când mâna cu zgomot se abate
ștergându-mi continentul ce-am tăinuit în cărți
scot arborii din suflet ca ancore de sevă
scheletul lor smucit e dornic să mă vadă
și doar aceste rânduri vor pâlpâi la cârmă
păzindu-mi felinarul de urșii de zăpadă
Poezie:
Comentarii
yester -
... am să îți spun colegial unde cred că mai trebuie lucrat poemul. în strofa a doua, la versurile 2 și 4 ai rime din aceeași categorie gramaticală și nu se susțin prin prospețime, iar în ultima strofă ritmul din versul al doilea pe segmentul "scheletul lor smucit" se destramă de versurile 2 din primele două strofe. restul, sunt amănunte. poemul are tropi remarcabili, idee și de aceea intervin, mă repet, colegial. a ... ceva ce îmi sună mai bine în prima strofă decât în a treia: ai introdus "voluptate" și merge cu rima versului al treilea, pe când în ultima strofă nimic nu susține "cârmă". Ave!
koga ion -
Yester: mulțumesc.