imagine colaj dupa La Otra Conquista - 1998
vă rog să postați la comentarii textele pe care le scrieți sub inspirația imaginii de mai sus și pe parcurs le voi introduce în corpul textului.
Profetul
mi s-a spus întotdeauna că sînt un om inteligent
unui om inteligent nu i se spune asta
e ca și cum l-ai anunța pe dumnezeu că e brusc dumnezeu
iar el ar trebui să se bucure că nu e înger sau altceva
probabil m-au văzut cum arunc gunoiul
sau cum mă descotorosesc de trecut și au zis
asta e om mare om inteligent
om care știe să aleagă între bine și rău
acum îi privesc și înțeleg de ce adrenalina
curge întotdeauna spre amonte
otrăvind glandele salivare pînă la senzația orgasmică
a unui coșmar sublim pefect lucid
eu în mijlocul fraților mei și oile
Aranca
pierdut fi-va pe marginea
unui arhipleag necunoscut de litere
până când ne vom regăsi tărâmul pierdut
just as long as you stand
stand by me
voi cei de dincolo purtați de-a pururi de luntrea lui Caron
țineți-vă visele închise în borcane pe timpul zilei
numai noi vom intra triumfători
în templul Tlahuizcalpantecuhtli
ca Regii din Casa Domnului privind Atlanții
canicula
axis mundi
noaptea
the moon is the only light we'll see
No, I won't be afraid
Just as long as you stand
Stand by me
queen margot
pièce touchée
I
topesc în paharul cu vin diane 10
pastilele se preling lucide ca o măduvă pierdută la zar
într-o efervescență stranie eliberându-mi respirația,
zâmbesc absent
în ritualul simulat al degustării îmi pari schimbat,
tandrețea de ieri e ceruită cu otravă
te apropii
scuipat în obraz de umbre
condamnat la un vitiligo sisific
îmi amintesc coroana pe care mi-ai dat-o peste o țară de lacrimi
peste o țară amară
cu oameni zidiți în sternul păsărilor
urmărit pretutindeni de patimi mutilate
de ură le simt degetele pipăindu-mi somnul
când îți strig numele cernut în sita oglinzii
II
pièce touchée e povestea noastră
interzise regrete ale atingerii
femeia albastră
în turnul de ambră maimuța cu zale de oțel își cere implacabil tributul
intrăm desfigurați
groapa cu var
sfâșiați în salturi de suliță
... ne-au exilat pe o altă tablă de șah
într-o cameră-fagure cu iubiri x și o
te-au pus să sapi sub zidul unde stau
când vei ajunge, vor arunca în aer colivia de aur
nici nu vom apuca să semnăm în ultima clipă
pașaport spre niciunde
III
femeie, caută-mi altă pereche de mâini
mâini curate, albe, pentru duminică
îmi simt trupul înodat sub povară
nu iubim
doar scrijelim sălbatic o boltă în celălalt
s - avem unde ascunde prada din noi
aurul carnea și timpul
suntem degete împletind metamorfozele orei
eu bărbat tu femeie sarcofage de lemn ca o cetățuie
străini
dezbrăcați până la piele în albușul ierburilor să ni se vindece rănile
am lăsat la tine o umbră
decolorată
cu pomeții de smoală
va veni o femeie albastră să îi curețe negii
scăldându-o în lumină
delirezi și trag de tine cu putere peste moarte
malaxoarele ei să nu te închidă în zâmbete cuneiforme
aștept un miracol
din tăblițele sparte ale ochiului se ridică în lună un fum acaju
zid al plângerii corsarilor care mor tineri
IV
mergeau încet spre sat,
femeile îl sprijineau alungând stafiile ce-i smulgeau bucăți de epidermă
fata care nu putea să vorbească
văduva nahuatl și soldatul condamnat la resemnare
îl trăgeau una de-a dreapta, alta de-a stânga
privirea mutei murmura despre o casă curată
un petec de pământ copii cu părul roșiatic coborâți din cer
cealalată
vorbea despre copii de pământ și case tumefiate
în fum îl împingea să urce pe masă ca pe un podium înalt
până când lemnul uscat ar fi zămislit o fântână
Comentarii
Virgil -
mi s-a spus întotdeauna că sînt un om inteligent unui om inteligent nu i se spune asta e ca și cum l-ai anunța pe dumnezeu că e brusc dumnezeu iar el ar trebui să se bucure că nu e înger sau altceva probabil m-au văzut cum arunc gunoiul sau cum mă descotorosesc de trecut și au zis asta e om mare om inteligent om care știe să aleagă între bine și rău acum îi privesc și înțeleg de ce adrenalina curge întotdeauna spre amonte otrăvind glandele salivare pînă la senzația orgasmică a unui coșmar sublim pefect lucid eu în mijlocul fraților mei și oile
queen margot -
Pièce touchée- I topesc în paharul cu vin diane 10 pastilele se preling lucide ca o măduvă pierdută la zar într-o efervescență stranie eliberându-mi respirația, zâmbesc absent în ritualul simulat al degustării îmi pari schimbat, tandrețea de ieri e ceruită cu otravă te apropii scuipat în obraz de umbre condamnat la un vitiligo sisific îmi amintesc coroana pe care mi-ai dat-o peste o țară de lacrimi peste o țară amară cu oameni zidiți în sternul păsărilor urmărit pretutindeni de patimi mutilate de ură le simt degetele pipăindu-mi somnul când îți strig numele cernut în sita oglinzii Pièce touchée- II pièce touchée e povestea noastră interzise regrete ale atingerii femeia albastră în turnul de ambră maimuța cu zale de oțel își cere implacabil tributul intrăm desfigurați groapa cu var sfâșiați în salturi de suliță ... ne-au exilat pe o altă tablă de șah într-o cameră-fagure cu iubiri x și o te-au pus să sapi sub zidul unde stau când vei ajunge, vor arunca în aer colivia de aur nici nu vom apuca să semnăm în ultima clipă pașaport spre niciunde Pièce touchée- III femeie, caută-mi altă pereche de mâini mâini curate, albe, pentru duminică îmi simt trupul înodat sub povară nu iubim doar scrijelim sălbatic o boltă în celălalt s - avem unde ascunde prada din noi aurul carnea și timpul suntem degete împletind metamorfozele orei eu bărbat tu femeie sarcofage de lemn ca o cetățuie străini dezbrăcați până la piele în albușul ierburilor să ni se vindece rănile am lăsat la tine o umbră decolorată cu pomeții de smoală va veni o femeie albastră să îi curețe negii scăldându-o în lumină delirezi și trag de tine cu putere peste moarte malaxoarele ei să nu te închidă în zâmbete cuneiforme aștept un miracol din tăblițele sparte ale ochiului se ridică în lună un fum acaju zid al plângerii corsarilor care mor tineri Pièce touchée- IV mergeau încet spre sat, femeile îl sprijineau alungând stafiile ce-i smulgeau bucăți de epidermă fata care nu putea să vorbească văduva nahuatl și soldatul condamnat la resemnare îl trăgeau una de-a dreapta, alta de-a stânga privirea mutei murmura despre o casă curată un petec de pământ copii cu părul roșiatic coborâți din cer cealalată vorbea despre copii de pământ și case tumefiate în fum îl împingea să urce pe masă ca pe un podium înalt până când lemnul uscat ar fi zămislit o fântână
Virgil -
queen margot, nu prea inteleg ce cauta textul (textele) tale aici de vreme ce le-ai postat si separat. aici incercam sa facem un colaj sau sa scriem ce ne sugereaza imaginea nu sa postam doar de dragul de a posta
Aranca -
pierdut fi-va pe marginea unui arhipleag necunoscut de litere până când ne vom regăsi tărâmul pierdut just as long as you stand stand by me voi cei de dincolo purtați de-a pururi de luntrea lui Caron țineți-vă visele închise în borcane pe timpul zilei numai noi vom intra triumfători în templul Tlahuizcalpantecuhtli ca Regii din Casa Domnului privind Atlanții canicula axis mundi noaptea the moon is the only light we'll see No, I won't be afraid Just as long as you stand Stand by me
queen margot -
pièce touchée I topesc în paharul cu vin diane 10 pastilele se preling lucide ca o măduvă pierdută la zar într-o efervescență stranie eliberându-mi respirația, zâmbesc absent în ritualul simulat al degustării îmi pari schimbat, tandrețea de ieri e ceruită cu otravă te apropii scuipat în obraz de umbre condamnat la un vitiligo sisific îmi amintesc coroana pe care mi-ai dat-o peste o țară de lacrimi peste o țară amară cu oameni zidiți în sternul păsărilor urmărit pretutindeni de patimi mutilate de ură le simt degetele pipăindu-mi somnul când îți strig numele cernut în sita oglinzii II pièce touchée e povestea noastră interzise regrete ale atingerii femeia albastră în turnul de ambră maimuța cu zale de oțel își cere implacabil tributul intrăm desfigurați groapa cu var sfâșiați în salturi de suliță ... ne-au exilat pe o altă tablă de șah într-o cameră-fagure cu iubiri x și o te-au pus să sapi sub zidul unde stau când vei ajunge, vor arunca în aer colivia de aur nici nu vom apuca să semnăm în ultima clipă pașaport spre niciunde III femeie, caută-mi altă pereche de mâini mâini curate, albe, pentru duminică îmi simt trupul înodat sub povară nu iubim doar scrijelim sălbatic o boltă în celălalt s - avem unde ascunde prada din noi aurul carnea și timpul suntem degete împletind metamorfozele orei eu bărbat tu femeie sarcofage de lemn ca o cetățuie străini dezbrăcați până la piele în albușul ierburilor să ni se vindece rănile am lăsat la tine o umbră decolorată cu pomeții de smoală va veni o femeie albastră să îi curețe negii scăldându-o în lumină delirezi și trag de tine cu putere peste moarte malaxoarele ei să nu te închidă în zâmbete cuneiforme aștept un miracol din tăblițele sparte ale ochiului se ridică în lună un fum acaju zid al plângerii corsarilor care mor tineri IV mergeau încet spre sat, femeile îl sprijineau alungând stafiile ce-i smulgeau bucăți de epidermă fata care nu putea să vorbească văduva nahuatl și soldatul condamnat la resemnare îl trăgeau una de-a dreapta, alta de-a stânga privirea mutei murmura despre o casă curată un petec de pământ copii cu părul roșiatic coborâți din cer cealalată vorbea despre copii de pământ și case tumefiate în fum îl împingea să urce pe masă ca pe un podium înalt până când lemnul uscat ar fi zămislit o fântână