în ochii tăi sunt atâtea păreri
câte desluşesc în întunericul nopţii
umerii tăi sunt atât de albi
abia-i disting de lumină
caut întotdeauna în luminişul cuvintelor
mângâieri fără necontenite urziri
secătuit de ură şi dragoste
dincolo de iubirea şi fumul
acestor vremuri mohorâte
unde mersul se pierde în ceţuri
treci prin miezul cântecelor
cu o simplă atingere
pleci îngândurată
ori tăcută întârzii
cu buzele pe buzele mele
în clipe furate
la pragul dimineţii cântă cocoşii de munte
îl trec singur, singur îi ascult
niciodata n-ai locuit
în casa luminoasă şi verde
când înfloreşte liliacul
să-mi vezi neliniştea somnului
cu noaptea la ferestre
să găseşti taina bărbatului
îndumnezeită în tine
niciodata n-ai întrebat
de ce vânezi în păduri?
să mergi unde frunzele şoptesc
cântece neauzite de om
şi sângele năvăleşte-n inimă
ca apa în ciuturile morii
la marginile primăverii.
Comentarii
parere
Sancho Panza -
mi se pare o varianta mai bun decat prima.
as evita, totusi, alaturari precum "cu cântece"...ma gandeam la o formulare de genul
"să mergi unde frunzele cântă/neauzite de om"
apoi, mi se pare mai potrivit, d.p.d.v al acuratetii exprimarii, "treci prin miezul cântecelor/ cu o simplă atingere" (s-ar evita repetitia lui "cu" in acelasi vers) si "în pragul diminetii cânta cocoşii de munte" ("când cântă" nu prea... cântă, luate impreuna).
mi-au placut, insa, cocosii aceia de munte, "taina barbatului
îndumnezeită în tine" (atentie, diacritice lipsa aici!) si comparatia din final.
cred ca e un typo in prima strofa ("lumina a zilei") si, in strofa 3, de corectat "tacută"
observaţii binevenite
silvius -
Mulţumesc, observatiile sunt bune şi voi evita în viitor unele construcţii similare.De fapt am câte o perioadă de reluare a textelor la prelucrare, dar observaţiile corecte, din afară, sunt de preferat pentru îmbunătăţirea lor.
Cu respect,
Silviu