Cred că pentru nuanţa de continuitate, de mişcare în nemişcare, de veşnicie. Dar eu nu prea mă pricep la genul acesta de texte. Şi chiar dacă nici nu mă prea prinde (genul) la gust, acesta mi se pare reuşit.
În haiku se acceptă figuri de stil fără 3/5 ani de muncă silnică la groapa cu cifre?
Sunt multe tipuri/moduri de a scrie haiku. Eu prefer acel gen care se aseamănă cu captuarea unei imagini de către o cameră foto. Grija mea este de a reda acea captură prin cuvinte. Valențele stilistice ale gerunziului sunt multiple, mult mai multe decât ale modului indicativ prezent. Dacă aș fi scris „sprijină” nu aș fi făcut decât să indic o acțiune și totul s-ar fi banalizat. Însă gerunziul „sprijinind” are acel sens de acțiune care durează deși captura s-a finalizat. Eu văd totul ca o încremenire a unei stări... precum femeia lui Lot transformată în stâncă de sare uitându-se în urmă. Cam asta ar fi explicația. Nu știu să explic mai mult/mai bine :)
Adrian a simțit foarte bine nuanța gerunziului ales de mine: „nuanţa de continuitate, de mişcare în nemişcare, de veşnicie”
Vă mulțumesc amândurora.
întâi ca să-i răspund lui Virgil, în haiku e bine să eviți verbele, aici Mariana a pus gerunziul care e forma cea mai slabă de exprimare, să zic așa, a unui verb, tu îi ceri reversul. Totuși cred că verbul ar merita eliminat pentru că acest haiku este aproape de perfecțiune..., dacă ar fi fără verb.
Aștept cu interes o variantă fără verb, ca să o pot remarca.
Mariana, știu că poți
un haiku reusit, acum eu as merge mai departe, cu scuzele de rigoare, dar as elimina si turla bisericii, pentru ca aceasta nu are de-a face cu orientalismul unui haiku. nu trebuie sa ma asculti, este doar parerea mea, pe care mi-am exprimat-o ori de cate ori am avut ocazia sa vorbesc la manifestari ale genului poetic oriental. fundamental, noi simtim altfel, avem alta credinta, iar a scrie haiku este o provocare grea pentru un spirit occidental. de aceea putem discuta mult si bine pe tema asta. eu te apreciez, Mariana, pentru eforturile pe care le depui aici. cu drag
ok, eu sînt un incult cînd vine vorba de haiku. deci, ca orice incult mă duc la wikipedia. și caut despre haiku. acolo citesc și nu găsesc nicio referință la necesitatea evitării verbelor. tot acolo citesc două haiku-uri de referință despre care se spune că sînt cele mai cunoscute/faimoase haiku:
The best-known Japanese haiku[14] is Bashō's "old pond":
古池や蛙飛び込む水の音
ふるいけやかわずとびこむみずのおと (transliterated into 17 hiragana)
furuike ya kawazu tobikomu mizu no oto (transliterated into romaji)
This separates into on as:
fu-ru-i-ke ya (5)
ka-wa-zu to-bi-ko-mu (7)
mi-zu no o-to (5)
Translated:[15]
old pond . . .
a frog leaps in
water’s sound
An alternate translation, which preserves the syllable counts in English at the cost of taking greater liberty with the sense:[16]
at the age old pond
a frog leaps into water
a deep resonance
Another haiku by Bashō:
初しぐれ猿も小蓑をほしげ也
はつしぐれさるもこみのをほしげなり
hatsu shigure saru mo komino wo hoshige nari[17]
This separates into on as:
ha-tsu shi-gu-re (5)
sa-ru mo ko-mi-no wo (7)
ho-shi-ge na-ri (5)
Translated:
the first cold shower
even the monkey seems to want
a little coat of straw
This haiku by Bashō illustrates that he was not always constrained to a 5-7-5 on pattern. It contains 18 on in the pattern 6-7-5 ("ō" or "おう" is treated as two on.)
富士の風や扇にのせて江戸土産
ふじのかぜやおうぎにのせてえどみやげ
fuji no kaze ya ōgi ni nosete Edo miyage[18]
This separates into "on" as:
fu-ji no ka-ze ya (6)
o-o-gi ni no-se-te (7)
e-do mi-ya-ge (5)
Translated:
the wind of Mt. Fuji
I've brought on my fan!
a gift from Edo
This haiku by Issa[19] illustrates that 17 Japanese on do not always equate to 17 English syllables ("nan" counts as two on and "nonda" as three.)
江戸の雨何石呑んだ時鳥
えどのあめなんごくのんだほととぎす
edo no ame nan goku nonda hototogisu
This separates into "on" as,
e-do no a-me (5)
na-n go-ku no-n-da (7)
ho-to-to-gi-su (5)
Translated:
how many gallons
of Edo's rain did you drink?
cuckoo
după cum se vede, observ și eu, incultul în ce privește haiku, că aceste cele mai cunoscute haiku (Basho, Issa, etc) conțin verbe. Mare surpriză!! Deci părerile lui Bobadil despre haiku, ori sînt o glumiță răsuflată și nedemnă de încredere. Ori el știe cum trebuie să se scrie haiku mai bine decît Basho.
Acuma, eu nu am pretenția a susține că Wikipedia este o resursă de knowledge foarte demnă de încredere. Dar indiferent de cum definește Wikipedia haiku, mă îndoiesc că aceste haiku-uri nu ar fi autentice împreună cu traducerea lor. Totuși, eu incultul în ce prevește haiku, promit să mai citesc și să mă documentez mai bine. Dar deocamdată cred că toată chestia asta cu recomandarea absenței formelor verbale în haiku este o bazaconie. Bobadil. eu zic să te mai informezi înainte să scrii despre ce nu te pricepi. Continui să cred că forma „sprijină cerul” este cea mai apropriată de cum ar fi scris și simțit un japonez acest haiku.
În același timp nu cred că românii pot sau trebuie să copie mecanic modul cum japonezii fac haiku. Haiku exprimă o filozofie de viață pe care românii, sau alte neamuri, nu o au și nu o pot imita. În orice caz, a spune că un haiku nu ar trebui să conțină verbe mi se pare o mare gafă. Și, deși sînt un incult în ce privește haiku, am citit multe haiku „originale” la viața mea. Ba am stat și de vorbă cu specialiști în cultura japoneză care au trăit acolo și știu cu ce se mănîncă.
Gerunziul trimite mereu cursorul actiunii oarecum spre trecut. In haiku-uri, alegem timpul prezent mai degraba decat orice alt timp trecut. Adica as fi de acord cu ce scrie Virgil, ca suna mai a haiku folosind "sprijina", desi nu-s de acord cu tot copy&pastele pe care nici el nu l-a citit decat pe diagonala.
Comentarii
de ce nu „sprijină cerul” ?
Virgil -
de ce nu „sprijină cerul” ?
- /// -
a.a.a. -
de ce nu „sprijină cerul” ?
Cred că pentru nuanţa de continuitate, de mişcare în nemişcare, de veşnicie. Dar eu nu prea mă pricep la genul acesta de texte. Şi chiar dacă nici nu mă prea prinde (genul) la gust, acesta mi se pare reuşit.
În haiku se acceptă figuri de stil fără 3/5 ani de muncă silnică la groapa cu cifre?
gerunziu versus indicativ prezent
Maria - Doina -
Sunt multe tipuri/moduri de a scrie haiku. Eu prefer acel gen care se aseamănă cu captuarea unei imagini de către o cameră foto. Grija mea este de a reda acea captură prin cuvinte. Valențele stilistice ale gerunziului sunt multiple, mult mai multe decât ale modului indicativ prezent. Dacă aș fi scris „sprijină” nu aș fi făcut decât să indic o acțiune și totul s-ar fi banalizat. Însă gerunziul „sprijinind” are acel sens de acțiune care durează deși captura s-a finalizat. Eu văd totul ca o încremenire a unei stări... precum femeia lui Lot transformată în stâncă de sare uitându-se în urmă. Cam asta ar fi explicația. Nu știu să explic mai mult/mai bine :)
Adrian a simțit foarte bine nuanța gerunziului ales de mine: „nuanţa de continuitate, de mişcare în nemişcare, de veşnicie”
Vă mulțumesc amândurora.
Adrian, întrebarea este retorică, nu? :)
.
bobadil -
întâi ca să-i răspund lui Virgil, în haiku e bine să eviți verbele, aici Mariana a pus gerunziul care e forma cea mai slabă de exprimare, să zic așa, a unui verb, tu îi ceri reversul. Totuși cred că verbul ar merita eliminat pentru că acest haiku este aproape de perfecțiune..., dacă ar fi fără verb.
Aștept cu interes o variantă fără verb, ca să o pot remarca.
Mariana, știu că poți
Fără verbe
Maria - Doina -
Da, fără verbe predicative. Gerunziul se acceptă.
Dar, fiindcă m-ai provocat, iată varianta:
satul sub nămeți –
doar turla bisericii
sprijin pentru cer
Se observă lesne dispariția nuanței de acțiune înveșnicită sugerată de gerunziu.
Aștept păreri :)
un haiku reusit, acum eu as
bobadil -
un haiku reusit, acum eu as merge mai departe, cu scuzele de rigoare, dar as elimina si turla bisericii, pentru ca aceasta nu are de-a face cu orientalismul unui haiku. nu trebuie sa ma asculti, este doar parerea mea, pe care mi-am exprimat-o ori de cate ori am avut ocazia sa vorbesc la manifestari ale genului poetic oriental. fundamental, noi simtim altfel, avem alta credinta, iar a scrie haiku este o provocare grea pentru un spirit occidental. de aceea putem discuta mult si bine pe tema asta. eu te apreciez, Mariana, pentru eforturile pe care le depui aici. cu drag
ok, eu sînt un incult cînd
Virgil -
ok, eu sînt un incult cînd vine vorba de haiku. deci, ca orice incult mă duc la wikipedia. și caut despre haiku. acolo citesc și nu găsesc nicio referință la necesitatea evitării verbelor. tot acolo citesc două haiku-uri de referință despre care se spune că sînt cele mai cunoscute/faimoase haiku:
The best-known Japanese haiku[14] is Bashō's "old pond":
古池や蛙飛び込む水の音
ふるいけやかわずとびこむみずのおと (transliterated into 17 hiragana)
furuike ya kawazu tobikomu mizu no oto (transliterated into romaji)
This separates into on as:
fu-ru-i-ke ya (5)
ka-wa-zu to-bi-ko-mu (7)
mi-zu no o-to (5)
Translated:[15]
old pond . . .
a frog leaps in
water’s sound
An alternate translation, which preserves the syllable counts in English at the cost of taking greater liberty with the sense:[16]
at the age old pond
a frog leaps into water
a deep resonance
Another haiku by Bashō:
初しぐれ猿も小蓑をほしげ也
はつしぐれさるもこみのをほしげなり
hatsu shigure saru mo komino wo hoshige nari[17]
This separates into on as:
ha-tsu shi-gu-re (5)
sa-ru mo ko-mi-no wo (7)
ho-shi-ge na-ri (5)
Translated:
the first cold shower
even the monkey seems to want
a little coat of straw
This haiku by Bashō illustrates that he was not always constrained to a 5-7-5 on pattern. It contains 18 on in the pattern 6-7-5 ("ō" or "おう" is treated as two on.)
富士の風や扇にのせて江戸土産
ふじのかぜやおうぎにのせてえどみやげ
fuji no kaze ya ōgi ni nosete Edo miyage[18]
This separates into "on" as:
fu-ji no ka-ze ya (6)
o-o-gi ni no-se-te (7)
e-do mi-ya-ge (5)
Translated:
the wind of Mt. Fuji
I've brought on my fan!
a gift from Edo
This haiku by Issa[19] illustrates that 17 Japanese on do not always equate to 17 English syllables ("nan" counts as two on and "nonda" as three.)
江戸の雨何石呑んだ時鳥
えどのあめなんごくのんだほととぎす
edo no ame nan goku nonda hototogisu
This separates into "on" as,
e-do no a-me (5)
na-n go-ku no-n-da (7)
ho-to-to-gi-su (5)
Translated:
how many gallons
of Edo's rain did you drink?
cuckoo
după cum se vede, observ și eu, incultul în ce privește haiku, că aceste cele mai cunoscute haiku (Basho, Issa, etc) conțin verbe. Mare surpriză!! Deci părerile lui Bobadil despre haiku, ori sînt o glumiță răsuflată și nedemnă de încredere. Ori el știe cum trebuie să se scrie haiku mai bine decît Basho.
Acuma, eu nu am pretenția a susține că Wikipedia este o resursă de knowledge foarte demnă de încredere. Dar indiferent de cum definește Wikipedia haiku, mă îndoiesc că aceste haiku-uri nu ar fi autentice împreună cu traducerea lor. Totuși, eu incultul în ce prevește haiku, promit să mai citesc și să mă documentez mai bine. Dar deocamdată cred că toată chestia asta cu recomandarea absenței formelor verbale în haiku este o bazaconie. Bobadil. eu zic să te mai informezi înainte să scrii despre ce nu te pricepi. Continui să cred că forma „sprijină cerul” este cea mai apropriată de cum ar fi scris și simțit un japonez acest haiku.
În același timp nu cred că românii pot sau trebuie să copie mecanic modul cum japonezii fac haiku. Haiku exprimă o filozofie de viață pe care românii, sau alte neamuri, nu o au și nu o pot imita. În orice caz, a spune că un haiku nu ar trebui să conțină verbe mi se pare o mare gafă. Și, deși sînt un incult în ce privește haiku, am citit multe haiku „originale” la viața mea. Ba am stat și de vorbă cu specialiști în cultura japoneză care au trăit acolo și știu cu ce se mănîncă.
sa ma bag si eu in seama
alma -
Gerunziul trimite mereu cursorul actiunii oarecum spre trecut. In haiku-uri, alegem timpul prezent mai degraba decat orice alt timp trecut. Adica as fi de acord cu ce scrie Virgil, ca suna mai a haiku folosind "sprijina", desi nu-s de acord cu tot copy&pastele pe care nici el nu l-a citit decat pe diagonala.
de unde știi Alina că l-am
Virgil -
de unde știi Alina că l-am citit pe diagonală? evident nu știu să citesc japoneză dar restul l-am citit. pe rînd...
ei, de unde
alma -
Pentru ca asa ar fi fost normal :))
wow, ești în mood de
Virgil -
wow, ești în mood de onestitate astăzi. și locvace.