a fost doar un fel de atingere
ceva între cuvânt și nimic
imaginează-ți o mătase desprinsă
o adulmecare de roșu
după care-ți rămâne
mirarea și aerul serii strivit între degete
e ca și cum ai deschide o carte în vis iar literele
s-ar înfășura prin arterele tale până la carotida memoriei
mai sus mai adânc
ți s-ar deschide toți porii
și te-ai prăbuși în somn surâzând
otrăvit cu lumină
imaginează-ți o surpare-nlăuntru înrudită cu frigul curat
cu zborul și cântecul
și totuși aș fi jurat că o cunoșteam
cândva mai prinsesem întâmplarea aceasta
ușor de-o aripă
ori o măcinasem în mine
înainte de naștere
m-am gândit că e bine să plec
poate în alt colț al orașului aș fi regăsit-o întreagă
așa cum găsești uneori
lumea din vis
în alt somn
strada era neschimbată
aceeași înserare sălcie gurile de canal
și aburii lor reclamele graba mașinilor
trotuarele cărându-ne pașnic
bicicletele sprijnite de ziduri
câinii încolăciți lângă scările blocurilor
băncile scorojite din parc
același schelălăit prelung al orașului
ca o eșarfă dusă de vânt
și n-am mai știut ce să caut.
Comentarii
Melancolia ajunsă la maturitate
Nelu Jorz -
Adriana Lisandru, solilocvială această poemă a ta! Dialogul imaginar pe care-l propui cititorului ține, nu atât de confesivitate cât de introspecție - la modul melancolic. Or melancolia, exhibată, conferă o ușoară notă de sentențiozitate zicerii poetice - în sensul bun, în acest poem - pentru că subliniază acel ton de tristețe resemnată și asumată, tristețe pentru a cărei maturitate poetică remarc și eu acest text. Preferatele mele: "același schelălăit prelung al orașului ca o eșarfă dusă de vânt" Ioan Jorz
Nelu Jorz
Sancho Panza -
multumesc pentru vizita si apreciere.