nu îți voi povesti nimic astăzi
despre lumile de care îmi este frică
am îmbătrînit în hainele astea de erou
și totuși nici un copac nu a răsărit din mînecile mele
un tren îmi iese uneori din piept doar atît
în ochii tăi mîine este un fel de ieri
o așteptare pentru verde
în semafoare în crengi în ideea de fericire
un anticoncepțional pentru orice concepție
cînd nu mai pot ies din casă
îmi lipesc spatele de perete
trecutul acela încălzit de soare îmi face bine
oasele îmi dansează ca niște fete mulatre
într-o carcasă de fier
vom fi oare vii vreodată
semnul de întrebare este un cîrlig de carne
de dinainte de potop
absolut întîmplător este faptul
că a rămas atît de util