pe aceeași piatră pe același munte
de parcă planeta s-ar roti
tot pe loc
punem piedică viitorului cu o virgulă
un morman de cuvinte
o tăcere strivită de ușa tramvaiului
un mic nenoroc
pregătim laș o scăpare-n scenariu
o ștampilă cu lauri
un regret un strănut
privim ochii mari
fixîndu-ne straniu
în apusul de aur
așteptînd un sărut
iar cînd încet perspectiva se strînge
cînd mănunchiul complice
se desprinde din mîini
cuprinsul se-ntoarce
ascunzîndu-se-n carte
iar în noi înfloresc dureros
inutile furtuni