îmbracă-ți în alb sărutul mut și rece
și caută-mă pe-acoperișuri fără ploaie
îmbracă-te și tu în pădure deasă
în copite și coame de cai
adună-ți pe frunte tramvaie ruginite
și caută-mă în buzunarul drept
în banii uscați în mucoasa care curge
și-mbie tot orașul
adună-mi ochii de sub soldații întinși în garnizoană
strecoară-mi sufletul printre adami și eve
să fă-mă roaba domnului

dezbracă-te de-acum de părul aspru
de glezna stângă rămasă fără mamă
de aripile rupte lipite cu ulei

mi-e teamă că vei trece prin mine
ca prin ploaie
că peste cavoul gol te vei întinde
ca o zacuscă pe pâinea rece tare
și că pe strada plină mă vei striga-n borcane