Virgil -
...
ascult jazzul singur și plouă
undeva în mine
își face cuib o umbră
un liceu nevăzut
îmi așez o carte sub tîmplă
visez
un banal imposibil
sărut inutil zilele toate
camere fără uși
ziduri fără ferestre
într-un cor surdo-mut
ating degete albe și reci
dansez
evitînd inutilul
sărut
Poezie:
Comentarii
andreea iancu -
mama ce-mi place!!! asteptam de mult sa citesc un astfel de poem. lunatic, dans la foulle, in spirala. sfarsitul l-as fi simtit un pic altfel, dar poemul are coerenta necesara, vartejul care sa produca si sa induca starile necesare. felicitari!
Virgil -
da, si eu m-am tot gindit cum sa termin. si tot nu ma satisface. merci pentru trecere
alma -
Ai asociat liceul cu umbra și cuibul. Interesant. Se repetă inutilul. Nu contează, însă.