încearcă să îți configurezi corect fusul orar în profilul personal și apoi spune-mi dacă mai observi eroarea.

mergi la secțiunea „Editează conținut” în profilul personal și vezi în partea de jos a paginii

si oricat as citi, tot negru la orizont... nici chiar cantecul ala preferat nu m-a scos din atmosfera. scrisul e bun, fireste:) cele bune!

Am citit poemul când a fost postat şi i-am simţit toată durerea. L-am recit de mai multe ori în acest timp, şi am citit şi ceva poeme din urma, şi pot spune că este aici un condei experimentat în a lua ingredientele amare ale vieţii şi a le transforma în poezie. Îmi plac cele două părţi ale poemului: în prima pare o situaţie reală, sau poate metafora unor abandonări care ne situează pe primul loc în lume, şi partea a doua care are inserţii didactice menită să avertizeze asupra unor greşeli pe care le fac unii părinţi, ,,avortând" copiiii după ce s-au născut. Cutremurător mesajul! Poate că sunt şi alte conotaţii, dar eu am luat doar una dintre chei, deocamdată. Mi-a plăcut că ai schimbat conjuctivul din final, era prea departe de propoziţia cu care se afla în raport de coordonare. Îmi place şi liniştea. Mici obiecţii: cred că substantivul din primul vers ar trebui articulat din mai multe motive (are rol de subiect, pare că autorul ştie exact despre ce nou născuţi e vorba fiind un text cu tangenţe epistolare, uşor confesiv pe alocuri ). Cred că versul ,,nu vei auzi nimic cu urechile tale" este pleonastic. Sunt doar simple păreri, sper să nu supăr.
Te felicit pentru forţa mesajului şi pentru modul lui de redare!