atâta frică în oasele mele
de când tu nu mai eşti
de când descoperite îţi sunt vitraliile către cer
ca nişte almanahuri cu peşti
siluete de fulg mă ating ca prin cer
defilează în aer cu un pas vioriu
le visez pe o jumătate de măr
apoi pe-o caisă
întru totul cochete
sunt curios ce mai poartă sub rochii
ce oglinzi mai au prin poşete
ele vin din edenul năpădit de fiori
şi de timizii caişi
nu te supăra
le cercetez ca un pustnic ca un derviş
(…)
tălpile n-ar mai putea susţine prea mult
acest trup ceruit
jumătate pe pământ jumătate-ntr-un schit
sau poate sunt închis într-un pumn îngeresc
dormind
vechiul somn de ermit
până când mă vei trage de mână
din infinit
(…)
volute de cer
troiene de pufarine
bomboane
şi fulgi
alunecă mereu dinspre tine
de parcă eu aş fi apicultorul ales
de o preafrumoasă regină între albine
cu genele fine, mereu alcaline
ce minuni
fluturele de plastic din păr
şuviţele florii-de-măr
ori bretonul plin de capricii
mă gândesc
ai fi îmbătrânit întocmai ca stelele sau ca licuricii
ştii
puloverul de la tine
e căldură e un al doilea miocard
încă simt
parcă ard
şi sunt flacăra pregătită de-o nuntă într-un chibrit
de parcă ai fi trăit
de parcă ai fi trăit...
Comentarii
pfff pacat de titlu
alma -
Pacat de titlu si de mai multe chestii din text. Unele fragmente sunt chiar emotionante.
dragă Alina,
poema -
mărturisesc, nu prea îmi stă în obicei să explic de ce am ales un anume titlu pentru o poezie sau alta, totuşi spun acum că elementele respective (cu ref. stele negre/stele galbene) sunt antagonice, aşadar într-o contradicţie aparentă, cum negrul se poate asocia ideii de trecere în nefiinţă, pe când galbenul se regăseşte în însăşi intenţia poetică de a trata acest subiect într-un mod cât mai aerat, dacă pot spune aşa, cât mai delicat cu putinţă.
eu sper că mi-a reuşit, măcar parţial, acest lucru, e o poemă la care ţin mult, chiar e lucrată, o poemă revizuită, ca să devoalez adevărul. nu ştiu ce nu ţi-a plăcut ţie, dacă ai fi fost mai explicită, ar fi fost mai ok, înţelegeam şi eu ce ai vrut să spui. poate faptul că am ales să împrumut trăsături ale poezie clasice? chiar nu am idee. în altă ordine de idei, mă bucur că poema a emoţionat.
îţi mulţumesc pentru prezenţă şi te mai aştept.
totul pare
Ottilia Ardeleanu -
diafan, delicat/ tandru. cu siguranţă şi din cauza vocabularului şi a imaginilor realizate în acest text.
un discurs plăcut.
"sunt flacăra pregătită de-o nuntă într-un chibrit
de parcă ai fi trăit"- şi nu este unicul fragment de reliefat!
mă bucur
poema -
că textul a plăcut. Şi îţi mulţumesc pentru prezenţă, Ottilia!