yester -
când te uiți în ochii mei parcă urci
un deal necosit
eu stau cum se stă la dentist
doar că nu am gură
ci un loc pustiu
pe care tu îl umpli cu greu cântând
va veni momentul haș în care
o să îți spun că azi
m-au fascinat
oamenii în blănuri la volan fiindcă
e o românie tristă
peste care vine tot crăciunul
cu o euforie
de inaugurare a unui zgârie nori
nici nu știu dacă așa ceva se face dar e
o românie tristă
ca un papion ce visează cravate
însă draga mea
cred că eu sunt cel care greșesc
când îmi deschid epoca
precum aș apăsa clanța ușii de la
un dormitor străin
Poezie:
Comentarii
mi-a placut mult finalul
moi -
mi-a placut mult finalul poeziei tale. si tristetea exprimata de el. care mi-a parut cumva blanda.
tocmai de aceea nu vad cum se protrivesc versurile astea in context:
"doar că nu am gură
ci un loc pustiu"
eu sunt o persoana vizuala. iar imaginea asta se potriveste tare bine intr-un tablou suprarealist- macabru.
iar aici: "ca un papion ce visează cravate
la gâtul unui manechin dintr-o vitrină goală" prea multe detalii - as taia versul doi, nu imi pare ca adauga ceva esential ideii.
oricum, interventia mea este una subiectiva. vine ca din partea unueia dintre persoanele care te citesc in mod constant si care, nici nu mai e nevoie sa zic, te apreciaza.
ai dreptate,
yester -
ai dreptate, Oana! acele versuri au tentă suprarealistă, e o românie tristă:). și da, prea multe detalii acolo. am să rectific.
mulțam fain!
mulțumesc,
yester -
mulțumesc, Cris! nu, nu e typo, acțiunea se desfășoară în prezent, la modul personal nu impersonal.