Îi priveam atent
degetele încleştate
pe o sticlă cu ,,adio mamă''
cumpărată de la birtul satului
avea palmele tocite
de funia groasă a clopotului
fiecare înghiţitură
era urmată de un tremur al feţei
de parcă ceva dureros se spărgea în el
oamenii îl strigau pe nume
numai atunci când un suflet
se arunca de la fereastră
asta până când
mâinile i-au fost amputate de ceruri
aidoma alor mei
…am rămas doar eu
şi limba asta otrăvită de şarpe
trasă de durerea palmelor mele.