şi lumea se ridică
lumea se panichează
lumea se îmbulzeşte
lumea se îmbrânceşte
lumea se calcă în picioare
se dezlănţuie se izbeşte om de om
se revarsă puhoaie rupe digurile
se clatină face spume
acoperă străzile înghite vegetaţia oraşul maşinile
pilonii de susţinere podul şi înaintează
vacarmul creşte ciclonic lumea e turbată
cu ochii inflamaţi şi venele inflamate
valul creşte cuprinde şi pe alţii şi pe alţii
antrenează copii antrenează femei antrenează
bătrâni mulţi mulţi şi valul se lăţeşte
se înalţă cât arbuştii cât gardurile cât oamenii
cuprinde tot ce apare dinaintea lui
până la poarta clădirii împrejmuite cu grilaj
de care s-a prins cu dărnicie
mâna maicii domnului
dincolo
se împart ajutoare
Poezie:
Comentarii
textul mi se pare doar
Virgil -
textul mi se pare doar descriptiv dar fara poezie
dacă doar atât
Ottilia Ardeleanu -
am reuşit, îmi pare nespus de rău, Virgil, asta nu înseamnă că nu apreciez gestul de a-mi fi lăsat un semn sub text.
Paul, mă bucur că ai simţit acţiunea, pe asta m-am bazat folosind verbul (,) descriptiv cum remarcă şi Virgil, însă cam ăsta mi-a fost scopul. ai dreptate cu ultimele versuri, chiar eu am stat în dubiu pentru ele, m-am gândit, totuşi, că ajutoarele "caritabile" ar fi de preferat îmbulzelii la pupat moaşte.
mulţumesc şi vă mai aştept.