*

s-au terminat cuvintele n-au mai rămas decât gesturile
s-au tocit braţele nu mai e decât imaginaţia
care-i sterilă

mină de aur stoarsă
precum sânul mamei
până la praf
de către nou-născut

bate un vânt aspru ce-aduce şopârle pe limbă
nuci uscate în suflete

plouă în cana cu vin
până la boabele de struguri

totuşi am scris aşa de mult că-n timpul ăsta
chopin s-a deshidratat fugărindu-şi pe treptele poemului meu

pianul