Decofrare II

imaginea utilizatorului lucian

Am cumpărat fier beton, cărămizi, var, ciment
Și am construit pereți între care am învățat Te slăvesc,
Să Te cânt, să Te rog, să Te chem,
Fiindcă știam că Te căutam
La întâmplare.

Toată pădurea din pieptul Tău am doborât-o.
Am așteptat până Ți-au putrezit scândurile
Și Ți s-au rupt coastele care susțineau cerurile.
Departe am dus-o, am tăiat-o, am rupt-o, am ucis-o.
Iar lumea din nou reconstruită părea
Să Te convingă că sunt altcineva.

Acum port pădurea în carne. Îmi foșnesc degetele.
Întind ramuri spre soare și altcineva
Mă taie, mă smulge, mă rupe, mă zbate
Între pereții ce i-am construit
Din coasta Ta.

Comentarii

Lucian

mi-a placut. dar as scoate versul acela cu seva adancurilor.

care, că

textul este de o anumită factură și cred că reușește în acel sens. În strofa a doua însă te obosesc acele care, că.

cu multumire

am incercat sa refac pe unde trebuia refacut. va multumesc de aleasă trecere!