ne închipuim lumea în raport cu limitele propriei noastre condiții umane, și atunci, formele pe care le apreciem sunt în raport cu ale noastre, piatra e rotundă sau angulară, gândurile ei se desfășoară lent, senzațiile ei s-ar putea să fie rarefiate, contrar ephemeridei ce simte concentrat, trăind numai o zi.. cuvântul, cuvântul însă este insul uman implantat în tot ce există. e liniștea dintre înlăuntrul nostru si glas..vorbele din fântâni sunt șoaptele cu care ni se adresează "îngerul"..:) Linea