o chema Rio
nu ştia nimic despre râuri
stătea aplecată asupra pământului
o virgulă mică
am întins mâna s-o ajut să treacă peste
câmpul magnetic
am rămas amândoi încleştaţi
de parcă două planete gemene rupte la naştere
aruncate peste albe sincope
între care sute de secoli lumină puseseră uşi de iaspis
din nou se găseau
ca doi orfani despărţiţi de război
sau ca două ecluze...
o chema Evrika
stătea învelită-n mister
deşi Arhimede îi rupsese peceţile
lăsând-o să plece în alte milenii
chipul ei lăcrima în monede şi-n motto-uri sacre
am chemat-o în greacă - eupneka –
s-a topit ca un fulg de zăpadă pe umărul soarelui
izbucnind în explozii...
o chema Methanoia
se născuse în mine
tăcere din care iota tăcerii vorbea
mângâia răni provocate de secetă
recipise uitate
eu o simţeam cum alunecă blând mai întâi
din inimă în colbul osteniţilor ochi
din ochi în chivotul buzelor
ca o lumină ţesută din aur
era viaţa mea
am luat-o în braţe şi-am dus-o acasă
ca pe-o relicvă pierdută în ceruri
ca pe mireasa lui Crist
Comentarii
Domnule Dinu,
Oriana -
Domnule Dinu, acest poem îmi pare foarte interesant. Lucrați cu multe simboluri, vă autoidentificați cu arhetipuri legendare, aveți o imaginație productivă, aduceți neologisme și termeni tehnici alături de cuvinte abuzate deja. Cu toate că poemul curge natural, eu aș fi renunțat la unele cuvinte de legătură superflue. Prima strofă începe bine
o chema Rio
nu ştia nimic despre râuri
stătea aplecată asupra pământului
o virgulă mică
am întins mâna s-o ajut să treacă peste
câmpul magnetic
Partea a doua a primei strofe, un pic forțată. Părerea mea, cer iertare dacă supăr. De aceea strofa a doua are o sarcină dublă, să recupereze atenția după prima și să producă ceva inedit ea însăși. Poate trebuia să o numiți Eupneka de la început. Asocierea cu Arhimede ar fi sugerat subliminal Evrika... Eu, abia de la a treia strofă m-am angajat emoțional. Acolo îmi prezentați un nume nou, nu Evrika, nu Rio, ci Methanoia! De acolo delimitez, împreună cu ultima strofă, o combinație ce ar fi fost ea însăși o poezie superbă fără clișeul colbului din ostenitele ploape. În concluzie, cred că poezia aceasta nu trebuie să rămână neapreciată.
poemul este o privire asupra
nicodem -
poemul este o privire asupra vietii mele din trei unghiuri diferite. este evident. prima imagine e cea a ratacirii cu smulgerea din ea, a doua, a cautarilor pe diferite sinapse.
ultima imagine este cea mai profunda, fiind imaginea spirituala. methanoia este schimbarea mintii, vietii, fiintei. am vrut sa spun totul in putine cuvinte. mult, mult, multumesc, Luminita.