
dimineața mă uit cu ciudă la străinul acesta
care se ridică din mine
și șterge cu mîneca oglinda de aburul respirației
mulțumit că trăiește
îmi vine să-i găuresc țeasta cu pickammerul și să cînt
ram pa pa pam ram pa pa pam
man down
crede-mă
am prins o zi atît de sălbatică
atît de singură că m-am lăudat ca pescarii că am prins un somn de nu știu cîte kile
am prins o zi atît de tăcută încît a trebuit s-o declar
arie protejată
cînd ies afară trag după mine tot aerul
ca un beneficiar de ajutor social
ce trebuie să-și întrețină familia
de fapt treaba cu ram pa pa pam ar fi trebuit să fie finalul
dar mă învîrt în jurul singurătății mele
ca dumnezeu în jurul pămîntului
de ce nu m-a născut mama hugues du payenes
și tu să-mi fii saladin
spune-i să-mi facă o cămașă
din rozmarin
m-am înrolat în batalioanele de frunze căzute
adu-mi aminte de fiecare dată cînd mușc din pîine
să nu mă uit la străinul acesta cu ciudă
la străinul acesta care se ridică din mine și pleacă
nu mi-au plăcut clovnii niciodată sînt cei mai triști oameni
ei nu au certificat de naștere
de fapt pe cine mint
am crezut că o spovadă generală mă poate curăța
așa cum a fost curățată londra în trei zile după revolte
am crezut că va veni cineva și-o să întrebe dacă cineva mai locuiește aici
am nevoie să mă crezi
am prins o zi atît de singură
de parcă ar fi fost ultimul cal sălbatic din deltă
știi ce e mai trist decît un clovn trist?
un om trist
știi ce e mai trist decît un om trist?
un om la pămînt
de fapt nu
un om la pămînt poate să însemne că s-a regăsit
sau și-a regăsit aproapele
știi cîntecul acela
un vietnamez se legăna pe o bombă americană
și pentru că nu exploda a mai venit un vietnamez?
de ce dumnezeul dumnezeului dumnezeului meu
e întotdeauna nevoie
de doi?
am nevoie de buburuze care să mi se așeze pe degete
să-mi arate încotro să-mi fac o căsuță
am nevoie de macete să urc prin mine pînă la machu picchu
ai plecat mi-ai spus că ești bine uneori încîlcită
și eu sînt bine uneori încîlcit
acum sînt ocupat cu ura de sine
sugrum în vis pe toți cei care au mai mult decît mine
nu mai cred nu
nu mai cred în lucrurile pe care ți le spuneam
cu cît îți dorești mai puțin cu atît ți se pare că ai mai mult
astea-s doar baliverne
astâzi sînt hanibal biciuindu-și inima să treacă alpii
sînt jackson jax
sînt david guetta
sînt
pierdut
dimineața mă uit cu dragoste la străinul acesta
e tot ce am
Comentarii
hotarat lucru - imi place la
moi -
hotarat lucru - imi place la culme cum scrii. ai o anumita franchete care cucereste.
as mai comprima putin poezia. adica nu stiu, in ciuda ironiei de acolo, imi pare ca poti sa renunti la partea cu intrebarile. dar bineinteles e doar o sugestie.
oricum... chapeau!
sunt texte, de genul celor
Raluca Sandor -
sunt texte, de genul celor scrise adesea de tine care te fac să crezi că da uite da există poezie şi poate trăi. Scrii viu şi direct fără artificii fără falsităţi chestie care e remarcabilă pentru că nu este foarte frecventă. Felicitări. o scriere foarte faină
Un poem excelent! E un
Maria - Doina -
Un poem excelent! E un discurs liric de o sinceritate dezarmantă ca o spovedania în faţa unui duhovnic prieten. E o detaşare de sinele văzut ca un străin. E profund introspectiv şi are inserţii mistico-filozofice. La început, când l-am privit, am crezut că nu voi avea răbdare să îl citesc. Acum simt nevoia să îl reiau, să te ascult cum îmi vorbeşti. M-ai câştigat :)