mă latră umbra
spânzurată
de ceafa nopţii
rechini ascunşi
în colţurile
cercului meu
fac valuri
mi-adulmecă
şovăiala
hăul mă cheamă
deasupra-mi curg
furtuni albastre
înghit o mie
de leghe de alge
să-nvăţ zborul
cu aripi de sare