uneori mă întreb dacă tristețea asta
nu mi se trage de la faptul
că nu pot să împăturesc bucovina perfect
într-o scobitură din mine
ca o scrisoare de război îngălbenită în ladă
îmi rămîn mereu pe dinafară
nuiele de alun și pietre de rîu
și o umbră de fată mare
oacheșă tăcută pururea codană
mă întreb dacă acest clopot umplut cu țărînă
nu e al unei putne din tîmple
rămasă acolo înțepenită de gînduri
o mie de turme care nasc mereu alte o mie
de cîntec și sînge ce nu mai e al nimănui
uneori mă întreb dacă dorul acesta
nu e după fierul înroșit al potcoavei
după mirosul de seu sau de cînepă
sau după tăcerea apei priponită
în gheața din heleșteu
ca într-un coșciug de salcie care plînge după sufletul meu
mă întreb uneori dacă n-ar fi fost războaiele
și ciumele și crucile
dacă n-ar fi fost fagii și obcinele
și lacrimile și opincile
ar fi trebuit să cioplesc o vioară de bucovină
să adorm perfect în pîntecul ei
și să fiu eu
Comentarii
alma -
Interesant titlul, îl poți extrapola la România oare?
Virgil -
nu stiu, nu sint convins. România este o realitate mult prea heterogena, mult prea incarcate. Cel putin pentru mintea mea. Aici este vorba despre Bucovina, care pentru mine e mult mai specific definită.
alma -
Tocmai asta este. Scrie un volum de poeme despre călătoria ta în România, despre România, despre, despre, sub titlul "romania perfect". Ce bine sună. No. Hai să îl scriem mai mulți. Ce părere ai?
Virgil -
ar fi quite something.... si by the way, La Multi Ani Alina!
lucian -
o idee frumoasa, leganata intre "uneori mă întreb dacă tristețea asta nu mi se trage de la faptul că nu pot să împăturesc bucovina perfect" și "ar fi trebuit să cioplesc o vioară de bucovină să adorm perfect în pîntecul ei". restul poemului nu face dacat sa imbrace, sa justifice si sa atarne greu intre aceste extraordinare idei poetice. umila mea parere. cu reverenta!
alma -
Mulțumesc și pentru că ai început proiectul, și pentru urări. Să fie, ambele, într-un ceas bun! Succes!