cui prodest

imaginea utilizatorului nicodem

în iad e minus o mie de grade
mai frig ca-n gura ursului grizzly
mai strâmt ca-n cămaşa de forţă
dumnezeu ştie ce hazard eşti pus să înfrunţi
când ai călcat pragul morţii

în acest unic moment picioarele mâinile inima ţi se iau
ţi se dau numai unghiile
un spaţiu dureros de minuscul
cât pentaflopul unui computer te
strânge în dinţi te apasă pe limbă
îţi calculează câte gânduri ai clocit pe secundă
declarându-te indezirabil

tu nu ştiai dar aerul îşi întindea aripile cu toate forţele lui
zbura cu toate poftele tale adamice
să le pască lumina
viaţa ta de om cumsecade
mâzgălită-n grafitti ca un arc de trimf
era uşă de mort prin care trecea maşina salvării
cu sirenele date la maxim

dacă n-ai salvator
vei cântări căinţa în tone
infinitul ţi se va măsura cu prăjina
cu pipeta vei înghiţi întunericul
şi vei fi dus cu efa între puii de lup

Comentarii

Foarte bun acest poem ca

Foarte bun acest poem ca tematică, mesaj şi nu în ultimul rând ca realizare. Bine dozate figurile de stil utilizate. Imagini foarte puternice şi o simbolistică aparte.

"picioarele mâinile inima ţi se iau"

"viaţa ta de om cumsecade (...)
era uşă de mort prin care trecea maşina salvării"

"vei fi dus cu efa între puii de lup"

cui prodest?

cui prodest?. înțeleg că cineva a vrut să scrie despre iad. mi se pare o intreprindere foarte grea de vreme ce nimeni nu cred că la văzut. sau dacă l-a văzut mă îndoiesc că este membru Hermeneia. în orice caz a scrie din cauza iadului mi s-ar părea o chestie ceva mai interesantă estetico-filosofic. dacă cineva încearcă să scrie despre iad ca să îi sperie pe oameni ca să își găsească salvator și să nu ajungă acolo mi se pare și amuzant și de prost gust. ceva cam în genul scrierii unui poem despre pericolul curentuui electric și importanța folosirii izolației la toate sculele cu care atingi firele care transportă curent electric. evident, se poate scrie poezește și despre asta. însă cîtă valoare literară ar avea așa ceva este greu de crezut. textul de față este o nulitate din punct de vedere estetic iar emfaza dogmatico-retorică cu care este scris nu face decît să descumpănească. asta ca să nu mai spun că 90% din cei ce îl citesc habar nu au ce este efa și sînt pe deasupra convinși că în gura ursului grizzly, ca de altfel în gura oricărui mamifer este o temperatură undeva între 30 și 40 de grade Celsius.
astfel că citind acest text mă întreb și eu ca autorul în titlu: cui prodest?

și aș mai vrea să fac o

și aș mai vrea să fac o precizare. nu aș vrea să se interpreteze că aș crede că autorul nu are imaginație și uneori, în anumite situații, poate chiar talent. și poate chiar bune intenții. dar sub nici o formă ele nu sînt suficiente pentru a scrie poezie. după cum nu este suficient să ai pensule, culori și șevalet, și poate chiar muză, ca să fii pictor.

multumesc Nelu,

multumesc Nelu, nu atat pentru penita, desi prin ea m-ai facut sa zambesc (in acelasi timp punandu-i aceasta acra grimasa pe fata lui Virgil), cat mai mult pentru com si faptul ca m-ai vizitat, ca pe-un lepros - daca e sa te iei dupa directorul Hermeneiei, care tine neaparat si pe tine si pe mine sa ne nuieleasca ori de cate ori are ocazia. noi suntem antitalent, niste novici in ale scrisului, in timp ce el, cu ale sale "cuvintele care nu ni le-a spus" e un as, impreuna cu adolescentii lui de copii care sunt autori aici, desi n-au postat inca nimic inca, pe Hermeneia, mari gongi. in fine, multumesc, zic!

Virgile, ce te irita baiatule? ca scriu si vorbesc despre credinta, dragoste, salvare, iad si rai? uite, Dumnezeu mi-a spus ca am o penita de la El, te superi? si mi-a mai spus sa folosesc si Hermeneia pt asta, ca zice ca tu l-ai cam dus la Caiafa si la Ana, auzi tu!
daca nu stiu multi ce e aia o "efa", sa se-apuce sa citeasca Biblia. ce, stiu toti ce e aia un cui prodest, pana nu se apuca sa deschida google-ul? iar temperatura din gura ursului grizzly e o figura de stil, intra tu in gura unuia si vezi cat e de frig pe-acolo. si lasa-ma-n pace, nu te-apuca tu sa fi un grizzly, tot mereu dupa mine, am eu vigilentele mele de consumat in alte lupte. oricum, una sa stii, de la mine nu vei avea nicio penita, niciodata, atat de mult ma impresioneaza poezia ta, si asta ti-o spun fara sa fiu rautacios in schimb. ave, cum zice cozan.

Cu plăcere,

Cu plăcere, îmi place introducerea comului, nu pot să spun decât Amin!. Pentru că mult adevăr conţine. Iar în ce priveşte talentul, stai liniştit, cam mulţi de pe aici ar trebui să facă şi coadă după tine.
P.S. Peniţa ai primit-o pentru stil, conţinut, talent şi cu ocazia "serbării roadelor". Ştii de la cine. Mă bucur că ai intuit şi efectul. Era previzibil. Un lucru este cert. E multă pâine neagră de mâncat pentru a fi poet veritabil. Pe cărarea îngustă. Dar întotdeauna în luptă vor fi cel puţin doi. Până la şapte mii. Dar se vor vedea toate acestea "când se vor citi numele".