deși avea multe întrebări
pentru Felicia viața devenise înspăimântător de simplă
eu eram ispitit încă de pântecul femeii
ce-mi traversase într-o seară sufrageria
împrumutându-mă cu ziare și țigarete de foi
o doream cu patimă de parcă o șatră
cânta de foame în vintrele mele

vine într-o zi întâmplarea peste mine
precum o moiră beată încurcată-n fuste
mă dă de trei ori de-a rostogolul
mă preface în porumbel
și-mi spune
va sosi o femeie neagră
te va înghiți până la mijloc
apoi te va îndemna să te joci cu omușorul ei
tu să nu te temi
de dinții ei tăiați într-un labirint de rătăcit vorbele
fericirea nu durează decât până la șapte

stau așa pe-o gingie ca o imensă muie
mă gândesc că poate adevărul nu se termină la mine
și la rândul meu sunt gazda unei alte femei
care-mi va râde printre dinți
regină într-un palat osificat închipuindu-și
cum o caută iubiți dezbrăcați de armură

Epilog:
pe un drum
veneai spre mine
pe un altul
mă caută moartea
titirez învârtit de-un demon
slobod prin lume