În lumea de dincolo se ţine sfat. Adunare în plen cu mic şi mare, atât cei vechi care încă se mai ţin într-o rădăcină uscată cât şi cei noi care încă rătăcesc în cerurile de dedesubt şi bat din poartă în poartă.

Nou-veniţii sunt sortaţi mai întâi după culoarea ochilor şi, dacă ea este aceeaşi, sunt căutate cele mai subtile nuanţe: negru mahon, negru ca mura, castană coaptă, castană crudă, verde ca muşchiul de pădure, verde ca şopârla, etc. Toţi au ochii larg deschişi.

Apoi li se pun câteva întrebări, numai cele necesare. Tu ce ai fost dincolo?
Eu am fost pâinea lui Dumnezeu. Treci în sertarul frigiderului.
Eu am fost să trăiţi findcă trebuiţi. Treci în sertarul cu medicamente.
Eu am fost meseria e brăţară de aur. Treci în sertarul oglinzii.
Eu am fost banul e ochiul dracului. Treci în sertarul de sub pat.
.............................
Încetul cu încetul toţi ochii se închid şi se deschid foarte rar, numai când oamenii fără vină în faţa lui Dumnezeu trag sertarele din casa lor. Rămân desigur unii care nu mai au loc în sertare.

Tu ce ai fost dincolo?
Eu am fost strigător la cer. Tu nu mai ai loc, aşteaptă până la următoarea ploaie.
Eu am fost răbdător ca pământul. Tu nu mai ai loc, aşteaptă până la următorul cutremur.
................................
În sfârşit, după ce şi aceştia au fost sortaţi, mai rămân doar câţiva.
Eu nu ştiu ce am fost.
Of, încă un caz de omor neelucidat, mormăie plictisit responsabilul. Puneţi-l în carantină.