Madim -
Lucian
în gravitația asta bolnavă
mă despart de o viață cu totul
ploile îmi dau ocol
mă lovesc peste ochi
îmi intră în gură în urechi
lăsându-mi amprente uriașe de apă
uneori te găsesc Lucian
îți dau mâna
ca și cum nu ar mai exista
ploi de veghe la mine-n suflet
Dumnezeu nu știe nimic sigur
despre noi
nu oprește niciodată ceasurile
ne umblă prin trup și ne numără
sunt gata Lucian
să slobozesc ultimele vise
singurele atingeri
și-ți spun același lucru de două ori
în gravitația asta nebună
mă despart de o viață cu totul
și ploile îmi dau ocol
îmi intră-n sânge
Poezie:
Comentarii
Djamal -
pentru curgerea textului, simplitate și profunzimea mesajului sugerat îți dau mâna ca și cum n-ar mai exista ploi de veghe la mine-n suflet Dumnezeu nu știe nimic sigur despre noi nu oprește niciodată ceasurile ne umblă prin trup și ne numără. felicitări
lucian -
Mădălina, nu știu ce să îndrăznesc a crede, dacă țin cont de titlu. oricare este gândul tău, Djamal are dreptate. te felicit!
Madim -
Djamal, mulțumesc pentru semnul lăsat la acest poem. îmi cer scuze pentru că răspund cu întârziere. mă onorează trecerea ta. te mai aștept și la alte poeme. să ne citim cu bine! Lucian, poemul acesta este mai vechi. mi-a făcut plăcere să îl postez și aici. Lucian este un copil. atâta tot. tu, ai un nume frumos. știai? mulțumesc, Madim
lucian -
pe unde umbli? de ce nu mai scrii?