Prea mulţi termeni din aceeaşi sferă - "agonia/ frică/ vulnerabile /speriată/ spaimă", iar contextual, "ochii iscoadei mă ţinteau/ gândurile negre/ fiarele se hrânesc" etc. Probabil că o bilă neagră a textelor tale e faptul că te repeţi. Şi la propriu, şi la figurat. Aceeaşi idee în trei, patru, cinci unităţi, uneori redată exact prin aceleaşi mijloace, prin acelaşi lexic. Dacă vrei musai să repeţi pâna cititorul se prinde, în cele din urmă, că te repeţi, ar trebui să te ajuţi de sugestie, sugestie captată prin instrumente lirice diferite. Finalul, cu acel joc ideatic, este neinspirat. E ca si cum un balerin, la finalul dansului, ar face o schemă de kung fu. Asta nu înseamnă, evident, că poezia ta e un dans, ci pur şi simplu că nu am găsit altă comparaţie.

Totuşi, acest text este peste ceea ce am citit la tine.

pi punct es nici "caţăr liane" nu sună tocmai a simfonie.