am tăiat din anotimpuri, am trecut prin ele
şi le-am desfăşurat în timp
cu gândurile condensate-n lacrimi
care curg prin zile

s-a întâmplat să cânt - clipele să fie sunete
acum au rămas în claviatură

stele au răsărit deseori
la ferestrele mele cu îngeri
pământul atins cu inima
plin de respect ia forma dorinţei
şi păstrează sufletul neatins

este neverosimil când îl frământ
sămânţa din interior iese
şi zâmbeşte înflorind
o pace mai lungă decât moartea