te-aș întreba despre coloana de aer
care se sprjină pe mine
miroase a tămâie și nimeni mai intens
fluturi abia ieșiți din liniște trec prin văz
cineva mă pipăie îmi numără gândurile
dacă nu mi-ar fi lene i-aș prinde vârfurile degetelor
în palma mea
Eli, Eli ce s-ar întâmpla cu aerul prin care n-aș mai trece
într-o după-amiază de aprilie, la prânz?

n-am ascultat poveștile până la capăt
am acum o sumedenie de variante despre mine
m-am risipit cum se risipeau cărăbușii
-cândva în copilărie erau armada celestă-
există pe lumea aceasta o întrebare doar pentru mine

în după-amiaza galbenă cineva pictează scări
ca și cum ar picta oameni care urcă fără să știe
aceea a fost odată mâna mea înmuiată în aer vetust
nu mă satur să privesc culorile din ce în ce mai stinse