Sunt multe elemente care se repetă: noapte bună, să, încă, spun, cum... M-am gândit să îți las o variantă care elimină cumva o parte din ele, păstrând sensul și imaginile tale, și care așează cumva altfel anumite versuri, astfel încât repetiția să poată fi ușor integrată în poezie (ca stil): într-o noapte am vrut să-i spun iubitului meu plec nu știam cum e bine să spun „noapte bună” să fug să plâng m-am ridicat și i-am luat mâna îl țineam strâns nu mai aveam nimic de pierdut o naștere o moarte însemnau o altă strângere de mână și doar o singură clipă în care aș fi putut să plec dar n-am fost niciodată aproape el știe cum îi spun “noapte bună” cum fug cum plâng el știe… Cred că imaginea spune pe alt registru ceea ce spune poezia. Ar fi mers cumva separate. sau pe acea imagine, altă poezie. Așa simt eu.