am privit la copii
aș fi vrut să nu semene cu mine
dar semănau
aș fi vrut să nu ajungă la fel
dar le crescuseră deja aripi
aș fi vrut să nu li se întîmple aceleași lucruri
dar rîdeau
aș fi vrut să nu fie priviți la fel
dar le crescuseră colții de leu
aș fi vrut să nu-mi moștenească dușmanii
dar erau miei de primăvară
aș fi vrut să nu plîng pentru ei
dar erau tot mai oameni
aș fi vrut să îi părăsesc
dar eram deja născut în ei
într-o pădure
mi-au ieșit picioarele din mormînt
apoi mîinile
apoi am ieșit cu totul
și am coborît în oraș
nimeni nu a înțeles
că mă sfiam să vorbesc
pentru că nu eram
nu fusesem niciodată
de-al lor
ci doar un împrumut mereu neînapoiat
al lui dumnezeu către mine
de aceea nu sînt niciodată
pe deplin nefericit
niciodată sătul de fericire
oricît de liber aș fi
atîrn în gol
uneori odihnindu-mă
alteori sinucigîndu-mă
uneori pur și simplu
jucîndu-mă
viitorul
doar o mergere a trecutului
cu spatele
Comentarii
emiemi -
Excelenta strofa a doua.
Virgil -
multumesc, ai dreptate sa consideri ca acolo am reusit, pur intimplator ceva mai bine. ar trebui sa ma las de compus si ar trebui doar sa scriu
mladitza -
Mie imi place aproape tot poemul, spre final sunt unele fortari, se descrie prea mult o stare si nu prea agreez gerunziul in poezie. Poemul este "excelent" pana la "uneori odihnindu-ma". Se intra minunat cu "am privit la copii"... si nu stiu ce anume ma face sa aproprii prima strofa de minunatele versete psalmice sau ecleziastice. E o parere pur subiectiva si care tine de emotia traita la lectura. O singura obiectie: "as fi vrut" mai putini de "as fi vrut" Pentru sinceritatea, sensibilitatea si mesajul spiritual al acestui poem ofer un mic simbol de lumina - o penita galbena! Deasemenea, si pentru introspectie.
hialin -
Textul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin