Inocenţia are computer. Lucrează în domeniu. Vorba vine. De fapt, nu are ce face şi dezgroapă istorii. Cu mausul. Optic. Şi berc. Click. Click. Copy. Mai întâi, din viaţa vecinilor, pe urmă din cea a prietenilor, nu poate să-şi ignore colegii. Şi nu se va opri aici. Va continua cu oraşul, suburbiile, metropolele, va trece graniţele, una câte una, mările, pe urmă va da într-o parte şi în cealaltă meridianele şi se va strecura dincolo de marginea pământului, până va ajunge în eter. Va pluti o vreme într-un univers. Apoi, dintr-un univers în altul. Va ieşi dintr-o fereastră. Click. Exit. Şi va intra în alta. Click. Open. Click. Open. Singură. Şi fericită. Chiar ea amintea de o filozofie prin care unii oameni sunt fericiţi numai atunci când sunt singuri. Mă tem că pe undeva pe acolo sus-sus ori mai la dreapta un pic sau mai adânc există un mediu format din monade filozofice. Dacă nu ai propria teorie despre lume şi viaţă, eşti inapt să te îmbarci pe racheta unui vis şi pe-aci ţi-e calea lactee! Draw. Peste tot mişună nişte forme rotunde care conţin stări de moment. Anime. Un zâmbet, o tristeţe, un pupic, o lehamite, o mână pe post de stop, o limbă scoasă inestetic, un drăcuşor violet chiar, de ce nu?! Te poţi împrieteni cu oricare dintre acestea. Sunt imediat accesibile. Şi pot fi transmise cu uşurinţă chiar şi la destinaţii necunoscute.
Inocenţia navighează mult. Se îndepărtează de pământ unde îi mai rămân o pereche de încălţăminte şi o umbră puţină. Dacă oricine, chiar şi şeful, are nevoie de ea, coboară instantaneu. O hologramă îi ţine locul permanent, aşa încât puţini se prind de dispariţia sa fizică. Se preface afectată de un program. Introduce un cod. Dinadins primeşte o eroare. De vină, o tastă care s-a băgat în seamă. Cancel. Îşi ridică privirea, inocent, nu? Cu ochelarii pe nas, genele foarte lungi, rimelate, şi clipitul în ritmul mausului, dă impresia că ai deranjat-o de la cine ştie ce operaţiune care poate face praf biroul, colegii, instituţia. Toţi o cunosc de foarte devotată. Posibil...
Apoi, îşi pune la loc aripile de zbor şi caută din ramură în ramură, din pixel în pixel în pixel ca nişte muguri energetici, fără aliniere, imbricat şi metaforic. Browse. www. Există nişte canale fluorescente. Ea intră, circulă până la prima ori până la a treisprezecea, depinde, ţinându-se zdravăn cu mâinile, la viteza aceea nebună... Coboară, urcă în celălalt şi tot aşa. Culege. Cut, cut, cut. Select. Pune ce e bun într-un sertar, ce e rău, la coş. Ecologic. Ar putea să-l umple până la limită. Dar, nu. Empty recycle!
Inocenţia citeşte mult. Dintr-un dosar cu cifre în care se face că adaugă ceva. Ori şterge ceva. Sau, efectiv, caută un câmp pierdut... aiurea! Te faci că tuşeşti. Ce aer ermetic aici, la tine. Ai putea să deschizi ferestrele! Dar ea are multe ferestre deschise, habar nu ai câte şi spre ce orizonturi. Close. Close. Close... Nu are voie oricine acolo!
Word. 12. TNR. Single. Justified. A4. 2. 2. 2. 2. Portrait. Title: Oraşul de odinioară, văzut prin ochii mării. Scrie un fel de cartea cărţilor. De istorie a istoriilor. Cu eroi din viaţă. Un fel de monografie online. Caută, inserează, prelucrează. Poze. Documente. Hărţi. Mărturii. Şi scrie despre acestea cum a scris vameşul Levi Întâia Evanghelie. “Vino după Mine!”. Şi ne-am dus în inima oraşului acesta conceput de Dumnezeu pe ţărmul mării. Cum s-a dus apostolul în inima caldă a lui Dumnezeu, lăsând totul. De acolo şi-a luat iubirea pentru oameni! Şi s-a apucat să scrie.