Tocmai comentasem despre suferinţă ceva mai înainte şi dau apoi de acest text oarecum complementar. Acolo imaginar-meditativ, aici lucid-reflexiv. Între cele două talere, fericire şi suferinţă, se întinde un braţ de balanţă plin de paradoxuri de greutate zero. Imaginaţia şi iluzia atârnând tot imponderabile, imposibil de a influenţa în vreun fel greutatea. Oare? Întrebarea rămâne.