un fel de inerție ciudată împinge
lucrurile mai departe ca o sanie trasă de
câini care au înghețat demult și care încă se mișcă/ la fel, un singur trup de crăciun
se va frânge

ultima versiune a adevărului
pentru toți cei ce au supraviețuit, căutând tranșee în care să se ascundă poate de-un viscol
poate de caii sălbatici ai memoriei/ poate de-o epidemie de sars / astfel alunecă pe toate străzile
gândurile enoriașilor a căror singura biserică este drumul până acasă
lovindu-se din când în cînd de vitrinele magazinelor, de subsolurile metrourilor
de parcările cu taxă ale mall-urilor

ca niște profesioniști căutând mai departe capătul / fericirea sau moartea

asta, sau poate nu înțelegi cât de dor mi-e de Rosamund
s-o văd alergând pe sanie
cu vechea ei caciulă de blană albă la fel ca în crăiasa zăpezilor
ridicând biciul și lovind câinii atunci când
înca erau vii și sângele lor se scurgea pe zapadă

ca ea să poată merge mai departe
să ajungă la mine în toiul acestor nopți polare / încă tânără și fericită
sub ploaia de geminide în aerul tăios care a sugrumat cîndva multe vise
dar nu și frumusețea/ nu și frumusețea ei