Un titlu reluat in text cu o imagina interesanta, usor amuzanta. Imi place ideea pomului decupat din fereastra. Cred ca trecerea spre lupul flamand nu este benefica textului. Personal, vad textul fara "din camera copilului" sau "sunt un lup flamand". Finalul creste intensitatea si imi pare bine construit. Daca mi se permite o formulare... eu l-as vedea astfel: " liniștea e o inimă lipită pe ușă uneori treci prin ea spre pomul decupat din fereastră strigătul meu se oprește pe un perete apoi traversează strada pe la colț când Dumnezeu e pe partea cealaltă înghit întunericul ca pe-o rană inima mea se face confeti îți îmbracă trupul înainte să-l pietrifice " Ialin