duminica vânzătorul de la Bingo
nu vine lângă coloane
nu este nimeni să oprească liniştea
doar profesorul ros de cancer
coborât din blocul bălţat cu polistiren ca din cer
îţi povesteşte zâmbind că aproape a scăpat
răul este un bine iconoclast
şi banii curg fără zgomot pe stradă precum sângele în abatoare
accelerezi
parbrizul înaintează lent ţi se lipeşte pe faţă ca o mască
duminica la prânz
nu este nimeni să-ţi spele maşina de praf şi cheaguri
la periferie păsările cuibăresc toracele vitelor
privind cu teamă din spatele vertebrelor de şofran
în Antarctica s-a mai desprins un gheţar cât un cartier
aici ghioceii şi liliacul şi-au întins dezgolite gâturile emo în gerar
oraşul e cufundat în ceaţa ca de ambră
un geamăt surd creşte în cupola de aer lăptos
ca şi cum fiecare stradă ar avea glas
stropi stacojii cad de pe geamul unui lupanar
aş putea să-ţi povestesc multe
dar până ajung la tine cuvintele
noi suntem deja altfel
şi iubirea poate înţepeni ca un camion sub o pasarelă
Comentarii
da
raulcoldea -
cu exceptia finalului mi se pare un text foarte, foarte bun. cred că finalul taie din puterea de până acolo. din punctul meu de vedere, după "geamul unui lupanar" s-ar putea incheia (sau s-ar putea rescrie ultima strofă, pentru că e clară intenția de a focaliza in altă parte).
poemul e condensat, dar respiră foarte frumos. metaforele sunt atent construite si ritmează bine. (cel ami bun exemplu este ultimul vers - superb, de altfel - din prima strofă). strofele 2,3,4 sunt un fel de imersiune in ceea ce deschide acest vers si de aici pana inainte de final e o pendulare frumoasă intre zero si - 1. strofa mea preferată este a 3-a. chiar dac nu prea inteleg rostul gâturilor emo....mă rog.
cum ziceam, cred ca ultima strofă e (mult) perfectibilă.
în rest...chapeau. mi-a plăcut mult.
Raul,
Lentib -
foarte pertinente observaţiile tale. La acel "emo" am ezitat de prima dată. Cu finalul, e posibil să ai dreptate, dar eu am simţit altfel aici, însă mă voi gândi.
Mulţumesc. Numai bine!
un poem interesant, o lectură
bobadil -
un poem interesant, o lectură incitantă
am citit textul de trei ori și nu doar că nu m-a plictisit, ba dimpotrivă, m-a intrigat tot mai mult
însă nu este un apogeu
îi lipsește subtilitatea pentru că îi lipsește implicarea
rămâne un poem bun, doar că nu unul dintre favoritele mele sub această semnătură
Apogeu
Lentib -
Andu, eu încerc să menţin fluxul pe un curs ascendent. Dar lupta e grea, inspiraţia fiind precum vremea din ultimul timp: când ies ghioceii, înfrunzeşte liliacul în ianuarie, apoi vine codul roşu cu nămeţii lui. Important este să mergem mai departe şi să credem.
Mulţumesc pentru comentariu.