Mă încânţi ca o furculiţă încâlcită între dinţi,
Ca un porc pe o pernă de catifea,
Ca o mângâiere de urzică.
Un lătrat la miez de lună e vocea ta pistruiată.
Încă mă întreb cum nu ţi se scutură de pe umerii obrajilor toate boabele de sudoare, de fiecare dată când îţi tuşeşti gândurile.
Mă văd în tine ca într-o oglindă unsă cu seu.
Cred că am început să mă strâng toată într-o coajă de nucă...