dudu -
vântul
fâlfâit de aripă a Pământului
(melc zburând spre Steaua Polară)
ploaia
plânset al Cerului promis
(perpetuu depozitar de speranţe deşarte)
amintirile
premature decese ale gândurilor
(poveşti povestite nicicând)
moartea
strictă taxă forfetară pe viaţă
(maraton obligatoriu spre nicăieri)
dragostea
reminiscenţă de fluture
(pictură rupestră pe aer de munte)
poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)
Poezie:
Comentarii
- aduse din condei -
a.a.a. -
Pastiluţe oratorice, fade, fără valenţe artistice, înălţate pe cuvine mari (unele, cu majusculă, pentru ca cititorul să priceapă şi el odată şi odată).
"moartea
strictă taxă forfetară pe viaţă" - asta m-a sensibilizat până la ultimul fior economic.
"poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)" - iar aici, m-a luat cu gust acru vezând că încă sunt unii care "îndumnezeiesc"/ mitizează poetul. Şi cu ce cuvinte... - şi aici întâlnim o caracteristică a poetizării: idei mici, cuvinte mari.
- da -
a.a.a. -
Foarte bună intervenţia d-lui Lăzărescu: "a scrie despre propria reprezentare a poeziei şi poetului nu este obligatoriu echivalent cu a scrie poezie".
Şi uite şi unul dintre termenii care au scăpat comentariului meu: "definiţii rebusistico-aforistice".
Cu ocazia asta, îmi exprim bucuria faptului că d-l Lăzărescu s-a hotărât să fie ceva mai interactiv.
n-o fi,
dudu -
de acord, dar in niciun caz nu sunt "definitii rebusistico-aforistice", ci poate doar... aforistice. Sper ca observatiile pertinente exprimate in comentariile dumneavoastra sa-mi deschida o usita spre atingerea acelei... poezii pe care o cunoasteti domniile voastre atat de bine. Multumesc, din nou!
no subject
margas -
în peisajul și așa lovit de criză al literaturii on-line contemporane, iată că se aciuează pe acilea, pe Hermeneia, acest personaj pe numele său declarat Dupeș care desigur mă duce cu gândul mult mai departe și care ne ostracizează cu o sumedenie de texte sub-mediocre pe care nu înțeleg, se pare alături de unii colegi de site, de ce editorii consideră să le posteze în prima pagină și nu în Șantier... s-a desființat oare rubrica respectivă? Eu zic că, și dacă nu mai scrie nimeni pe site, din varii motive, incluzând dar nelimitându-se la criza din zona euro, criza poiltică din România, deprecierea leului sau listele electorale care trebuie să includă sau nu românii plecați din țară, tot e mai bine decât să citim în pagina de texte asemenea inepții cum sunt cele postate de acest autor. Oare chiar trebuie să ne batem joc de acest site până la capăt? Când am intrat pe Hermeneia am făcut-o pentru că aici se scria literatură în limba română și se vehiculau idei valoroase, se făcea polemică intelectuală.
Cine oare vrea să distrugă Hermeneia cu asemenea texte lovite de nulitate?
wow!
dudu -
si eu care credeam ca domnii Titarenco, Agheorghesei si Lazarescu au fost duri in comentariile dumnealor...
Doamna Stoicovici, nu va pot reprosa decat un singur lucru: acela ca ati utilizat termenul "ineptii" in comentariul dumneavoastra (si pentru care va accept, deja, scuzele de rigoare). In rest, este posibil sa aveti dreptate cu privire la valoarea textelor, dar nu v-ati gandit ca poate tocmai datorita (ca "din cauza" ar fi prea banal) non-valorii editorii au decis postarea pe prima pagina, pentru a da un exemplu de "asa nu" si a facilita comentatorilor bine intentionati, asa ca dumneavoastra, posibilitatea exprimarii opiniilor in vederea... ostracizarii (cred ca nu ati folosit acest termen chiar foarte corect) autorului care doreste (este scopul meu principal, desigur, v-ati dat imediat seama) sa distruga Hermeneia?
Stimate necunoscut nepriceput întru ale scrisului
margas -
Dumneata nu distrugi Hermeneia, ai înțeles totul pe dos!
Dumneata nu poți să distrugi nimic, așa cum nu poți nici să construiești nimic, pentru că Dumneata scrii foarte slab.
De distrus, distrug editorii care nu îți trimit textele în Șantier, asta am spus și cred că am spus-o destul de clar.
Iar dacă nu, iată că am mai spus-o încă o dată.
Salutare, Radu Luca Dupeș!
kalipeto -
e ok ce se intampla aici, crede-ma, adica e atmosfera normala de pe hermeneia. in ce sens: nimeni nu are nimic personal cu tine, cu autorul, dar nici nu-i lung drumul pana la un bolovan care sa depaseasca textul si sa-ti traga una:) incearca sa iei ce e bun din comentarii, oamenii sunt sinceri in ce spun. ce ai de facut? scrie mai departe! poti altfel?:) cu prietenie!
salut, Silviu!
dudu -
multumesc pentru mesajul incurajator! nu e niciun bai sa primesc critici drept in fata. mai bine asa decat comm.-uri dulci de complezenta (asta ma ajuta sa raman cu picioarele pe pamant si sa nu ma cred vreun poet veritabil); totusi, anumite incrancenari nu le voi intelege niciodata (am vazut pe-aici cateva dispute care depasesc cu mult limitele acceptabile ale unor polemici literare si voi incerca sa ma tin departe de asa ceva, mai bine tac si inghit... crestineste!)
părerea mea:
Virgil -
părerea mea:
- a spune că vîntul e un fîlfîit este și de prisos dar și penibil poeticește. mai ales dacă o faci așa doar de amoru' artei. iar a începe un text cu o astfel de remarcă e putin cam buzz-killer.
- a spune că ploaia e plînset sună e poezioară de clasa a cincea, trimestrul doi, cam pe la sfîrșitul lui martie.
- a spune că amintirile sînt premature decese ale gândurilor este o metodă foarte bună de a face blocaj la creier. cam cum faci blocajul unei încheieturi dacă îți dai tendoanele peste cap. sau capul peste tendoane. înțelegi tu. iar dacă nu înțelegi e din cauză de blocaj.
- a spune că moartea (e) strictă taxă forfetară pe viaţă începe să convingă pe toată lumea că ai o fixație cu înlănțuirea genitivelor. și cu vorbele mari. precum moartea, amitirile și viața. pe bune că nici dostoievski nu sună așa de tragic.
- dar cu siguranță că rămînea tortul fără cireașă dacă nu ne ziceai una și despre dragoste. de-acuma începe să miroase a manea. noroc cu reminiscența asta de fluture... care mi-a dat așa o senzație dezagreabilă că a trebuit să mă scutur. mi-a amintit de un insectar de prin clasa a patra. l-am descoperit după mai mulți ani și unele gîngănii erau uscate și bucățite pe acolo. un adevărat holocaust entomologic. whatever...
- iar finalul:
poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)
m-a făcut așa, să rîd necontrolat. nu mă mai pot opri. dom'le, de ce nu te apuci să scrii parodie? pe bune, ar fi nemaipomenit. chestia asta cu prelungirea onirică ... rîd de mă scutur. imaginația mi-a luat-o razna de tot. phoenix zici?... e teribilă imaginea...