scriu așteptând să vii...
e modul meu de a umple timpul,
acest spațiu pendulatoriu inimă-hall de unde
literele ies ca o cardiogramă
izbindu-și aripile în reclama luminoasă a indiferenței.

iubim în zig-zag,
mutați de pe tabla de șah în antecamera unei firme
de pompe funebre -
nu știu ce cauți acolo,
poate happy-end-ul unui scenariu
te-ai înscris la casting dar îl vor obține alții.

nu mai ai facturi de plătit,
nu te vor mai vizita prietenii,
te vei odihni pe o bancă
surprins de frumsețea peisajului
uitând să urci în tren,
spunându-ți că ai vreme să-l iei pe următorul
dar seara, liniile își vor îngusta ochii de șarpe,
rătăcindu-te.

te vei agăța în glumă de ultima
ridicându-te încet, prin aer,
să admiri orașul pe scara unui avion.

undeva, jos,
cineva, identic cu tine
își mănâncă degetele de foame așteptând un tren,
scuipându-le pielea ca o coajă de semințe
până când totul
poartă semnele clinice ale unui accident,
studiezi
harta ținutului necunoscut
spre care te îndrepți și
accepți să schimbi decorul