kalipeto -
rugăciunea are două anotimpuri
eu
când dorințele se usucă între palme
ca într-un ierbar
când pisicile roșii pătrund în somnul papagalilor
atunci e bine să plângi
să te zvârcolești să îi faci să te creadă
urmează punctul în care suma tuturor temerilor
învinge ultima rezistență a pleoapei
și tu
formă pe care îmi șterg genunchiul
de foame
când nimicul despică perdeaua
de sus până în sinele dosit cu grijă
în cel mai sudic punct al degetului mic
Poezie:
Comentarii
părere
margas -
am impresia că ai scris un pic mai mult decât ai vrut să zici...
mi-a plăcut însă structura discursului, are ritm, are pe vino-ncoa.
poemul merită rescris, scuturat de zorzoane
și schimbat finalul care e neinspirat, se vede că e încropit
echinox cu peron pe partea dreaptă
kalipeto -
sunt cel dintâi anotimp al rugăciunii
din mine pisicile se năpustesc în păsări
prin ochiul închis
aducerea împreună a palmelor
e doar un ierbar în care dorința se usucă până la sânge
urmează punctul
văzut de aproape o sală cu scaune goale
printre care judecătorii alunecă plictisiți
și tu
formă în care lumina
toarnă continuu imaginile
unui alt anotimp
rescris, posibil simplificat... multam de cele scrise! incropit e tot textul:)
yeap
margas -
Îmi place mai mult așa, o 'lucrare dintr-o suflare'.
Câteva obiecții la 'nepoetic'
1 pisicile se năpustesc în păsări
2 e doar un ierbar
În rest,
Felicitări!