Nu știu unde se termină încăpățînarea și unde începe obsesia
dorința încrustată în aerul îndepărtat
minciuna ținută în adîncul ființei
după greșeala unei singure zile
care marchează o viață

este un haos și nicio minte lucidă
este război între frați
și setea avidă de singurătate
nicio scăpare nicio speranță
care să domolească sentința

fiecare își va căra murdăria în suflet
scrumul celor pierduți pe față

mirosul morții o să rămînă
mult timp după tăcerea urmașilor

nu știu unde se termină durerea și unde începe suferința
astă noapte amărîtă nu mai vrea să apună
pe haina mea obosită nu simt amprentele oamenilor

sunt ca puiul de pasăre
cînd mama nu e acasă
și mă dezbrac de griji așa cum seara
înainte de culcare
îmi las în cutie cerceii brățara colierul
așa cum plouă acuma după fereastră
cu zgomot de grindină plouă
și mă apropii de pervaz
dansez dansez în cercuri pînă cînd stînd în loc
lustra se rotește ca-n timpul piruetelor
ceva asemenea vertijului nestăpînit

și fantomele mă înconjoară
iubesc orice ființă
ne privim în lumină sau în contrajur
topim distanțele

azi răsăritul de lună este de fapt apus
luna este un far aprins deasupra acoperișului
suntem prieteni fericiți înghesuiți într-o matrioșcă
și nu e nevoie de cuvinte lungi
doar de sinceritate
așa cum e apa limpede de fîntîna din care sorbim

peste gene se lasă un voal țesut de vînt
și noaptea îmi acoperă pleoapele
aud prin somn glasul tău
în unde
cu întrepătrunderi
ca atunci cînd urmărești riguros un pește în apă
și el cînd se duce în adînc
cînd vine la suprafață
așa este discursul tău
și ploaia
prinde numai fragmente din fragmente

să țin minte 23 iulie 2008 a fost rece și a plouat
cu grindină a plouat 23 iulie 2008