Ascultă cum fierbe noaptea stele în nesfârșitul ei cazan de vise!
Ca într-un adânc de pivniță în care-n butii strângem struguri!
Ai grijă mare de cobori acolo! În întuneric unde-s mreje-ntinse
Te-nconjur mii miresme de boabe coapte-n vrejul de pe ruguri.
Un vuiet tâmp se-aude de putea-vei și ști-vei să asculți mereu.
Dar nopți prelungi și zile obosite va însemna aceasta să petreci.
Sudoarea de pe frunte îți va părea de foc și munca ta din greu
Va fi să urci în munți tot ce-n câmpii a coborât timpul din veci.
Dar și răsplata muncii va fi peste măsură, fiindcă aripi largi
Vei dobândi și vei sui înalt cum gândul nostru singur poate.
Și vinul de va fi mai alb, tu lăcrima-vei roșu umbra celor dragi,
Iar îngerii cu sabie tăia-vor în carne-ți cuvântul ca-ntr-o carte.
Comentarii
francisc -
ultimul vers merge, in rest, mi-e greu sa ascult. scrisul acesta, desi il apreciez, in dulcele stil clasic, tb upgradat pt a spune ceva si noua.
lucian -
francisc, multumesc de trecere! imi pare rau ca nu inteleg nimic din ceea ce ai scris cu referire la text.
bobadil -
Mircea, ingaduie-mi nu doar sa "traduc" ceea ce iti spune Dorin ci sa subscriu spuselor lui. Aceasta forma de exprimare (ce este la urma urmei un poem daca nu o imbinare intre forma si fond?) clasica este la ora actuala invechita, si nu in sensul ca ar fi invechita "a-priori" (ca un fel de prejudecata) dar chiar noi nu suntem in stare sa scriem in aceasta forma la nivelul inaintasilor nostri... si nu e vorba ca nu ii egalam, dar suntem MULT mai slabi ! Motivele acestei slabiciuni pot face obiectul unei dezbateri ample, nu vreau sa ma lansez in ea, de aceea imi cer scuze ca arunc aici asa, cu concluzii... Ce spune Dorin este ca fondul poetic, fundamental acelasi, trebuie sa isi gaseasca formele noi de exprimare care sa ajunga la cititor (asta inseamna acel "upgrade") Parerea mea este ca daca vei persista in acest stil nu vei progresa, oricat de mult ti-ai dori si te rog sa nu ma acuzi de pesimism sau mai rau, de zeflemea. Cred ca orice poet contemporan (in sensul ca vrea-nu-vrea apartine unei perioade artistice) ar trebui sa caute altceva si sa nu incerce sa se multumeasca cu ceea ce au facut inaintasii aproape de desavarsire. Ei au facut treaba buna, dar noi ce facem Mircea? Inaintasii au lasat prea putin spatiu liber, noi trebuie sa-l cautam afara, imi amintesti de celebra replica a lui Brancusi cand parasea atelierul maestrului sau Rodin. Brancusi spunea atunci "plec, la umbra marilor copaci nu poate creste nimic". Andu