te caut venind dinspre toate lumile
ca un poem zidit
într-o piramidă de sticlă
și aruncat în mare
trupul tău va fremăta cînd
voi ieși de acolo ca o pasăre
ce se zbate să iasă din ou
de unde ne cunoaștem oare
ne vom întreba
într-o viață trecută
îmi vei șopti
ți-a rămas de la mine
pergamentul diafan
unde ai găsit drumul
către piatra funerară cu epitaf
și fresca cu scene din zilele nesfîrșite
în care tînjeam după tine
între noi mai rămăsese
doar acel sarcofag de piatră
în care se auzeau scîncete
parcă ale unui prunc
lăsat într-un coș de nuiele împletite pe Nil
oare vii din trecut sau din viitor
pentru că dacă sosești din viitor
înseamnă că din șuvița ta lungă de păr
a mai rămas doar acest șarpe cu coada ruptă
ce mușcă din alte răsărituri
desenînd pe nisip
amprenta trupului tău
ca o harpă
Comentarii
queen margot -
penita pentru imagini. decupez inima poemului si m-am jucat putin cu ea: /te caut venind dinspre toate lumile sunt un poem zidit într-o piramidă aruncată în mare din trupul tău freamătând voi ieși umed ca o pasăre de unde ne cunoaștem oare într-o viață trecută ți-a rămas de la mine pergamentul unde ai găsit drumul diafan către piatra funerară cu epitaf scene de frescă din zilele nesfîrșite în care tînjeam după tine între noi a mai rămas un sarcofag de piatră în care se aud scîncetele unui prunc lăsat într-un coș de nuiele împletite pe Nil dacă sosești din viitor șuvița ta lungă de păr o să se preschimbe-ntr-un șarpe cu coada ruptă mușcând răsăritul desenez pe nisip amprenta trupului tău e o harpă/
bobadil -
Laurentiu, incurajarea primita de la queen margot este de bun augur. Desi varianta propusa de ea nu-mi spune nimic, as dori sa iti subliniez ca folosesti stangaci si previzibil comparatia. Eu am spus de multe ori ca acest procedeu stilistic este o arma cu doua taisuri, iata, o mai spun o data aici. Daca folosesti o comparatie care pica in banal sau este previzibila zdruncini un intreg poem. Sa-ti dau cateva exemple: "ca o pasare ce se zbate sa iasa din ou" - aceasta comparatie are o forta mult inferioara celei care a generat-o, cea din prima strofa care este intr-adevar inspirata. Deci asta poate fi momentul cand il pierzi pe maria-Sa, cititorul... Apoi "scancete parca ale unui prunc".. desi aici tu incerci apoi sa completezi imaginea cu Nilul si cosul de nuiele, e prea tarziu. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa-ti spun, aici de exemplu ar fi fost locul ideal sa lasi metafora libera (la fel ca si imaginatia cititorului) "scancetele unui prunc lasat..." tu introducand comparatia cu "parca" aici strici. Finalul e la fel neinspirat in folosirea comparatiei pentru ca "trupul tau ca o harpa" e cliseu. Daca lasai simplu "amprenta trupului tau" zic eu ca era mai bine. oricum ar trebui schimbat si "desenand pe nisip" ca asta e cel mai mare dintre clisee... Laure, suntem in anul de gratie 2008, ce naiba, Doamne iarta-ma, nu suntem in stare sa scriem decat mai prost ca inaintasii nostri folosind tot cuvintele lor? Andu.
Virgil -
Am văzut și eu o peniță acordată aici și am zis să mă opresc să citesc textul dar nu pot spune decît că am fost dezamăgit. Evident fiecare poate abuza de „penițele” lui (sau ei) cum vrea și poate oferi „încurajări” dar asta nu riscă decît bagatelizarea ideii de literatură. Textul se vrea un fel de text romantico-erotic de care sînt pline site-urile literare. Asta nu e neparat un defect. Și eu scriu uneori așa. Problema e că nu se ridică dincolo de nivelul pe care eu îl numesc de „zvîcnitură erotică”. Prima strofă: pentru numele lui Dumnezeu, ce vrea să însemne „ca un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare” ???? Și nu uitați, avem de a face cu o acțiune de căutare „te caut venind dinspre toate lumile” care seamănă sau aduce cu ce se întîmplă cu „un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare”. Hai să fim serioși. Oare autorul și-a recitit vreodată textul? Strofa a doua: ce rost are „freamătul” ăsta erotic cînd tu ieși de „acolo” (habar nu avem de unde exact - bănuiesc că din mare) dar ni se spune cu detalii că e ” ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou”. Ce rost au metaforele astea, rămîne o enigmă. Strofa trei: „de unde ne cunoaștem oare/ ne vom întreba” e de-a dreptul ridicolă. Strofa patru este o glumă sinistră. În primul rînd este scriitură infantilă. Apoi cascada aceea deterministă (ce ți-a rămas?, care pergament?, care drum?, care piatră?, care epitaf?, care zile?) Hai să fim serioși. Asta este exact cum nu trebuie să scrii poezie. Strofa cinci: ce rost are aici aluzia la Moise și ce legătură are cu restul textului rămîne pentru mine o enigma mai mare decît toate enigmele Egiptului. Rîndul „oare vii din trecut sau din viitor” mă duce cu gîndul la Erik von Daniken și poveștile lui. Deja mă abțin să nu pufnesc în rîs. Nici nu mai știu dacă textul este poem erotic sau parodie sf. Mai lipsesc pelasgii și Napoleon Săvescu și aveam toată menajeria. Ultima strofă este un fel de a nu spune nimic. Viitor, șuviță de păr, șarpe cu coada ruptă, răsărituri, trup, harpă. Am senzația că autorul textului urmărește prea multe seriale din Stargate. Sau citește prea multe benzi desenate.
vladimir -
Desigur ca imaginarul fiecaruia dintre noi este tributar experientei de viata si poate uneori, intr-o mai mare masura, celor netraite inca... in cazul tau eruditia poate fi o virtute ori un balast, in functie de ceea ce iti doresti de la un text poetic. E simplist sa crezi ca inserarea unor simboluri ori melanjul acestora intr-un cotidian domesticit pot constitui, singure, premisele unei poezii. Mi-a placut... "trupul tău va fremăta cînd voi ieși de acolo ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou"... cu rezerva lui "de acolo". Un sfat... mai lucreaza textele, nu iti fie teama sa renunti la ceea ce ti se pare in plus... astfel formularile fericite nu vor fi sufocate in banal.
Lentib -
Vladimir, există multe feluri de a scrie poezie.O stare anume îți induce imagini care sunt metamorfozate în cuvinte, metafore, simboluri.Această imagine, atmosferă, poate părea în ochii cititorilor ermetică uneori, dacă ei nu încearcă să intre în micul univers spiritual al poetului. Tu ai făcut-o în cazul de față și îți mulțumesc. O să țin cont de sigestiile tale pertinente. Cu stimă, Laurențiu
Lentib -
*sugestiile
Lentib -
Andu, am apreciat comentariul tău și iată îți răspund . De data asta ai făcut o analiză pe text și cred că ai dreptate in privința comparației trup-harpă. Mă bucur că în sfârșit ți-a plăcut ceva (prima strofă) și te mai aștept. Recunoscător și fără ranchiună, Laurențiu
Ecaterina Bargan -
uite ca citind poema asta incep sa apreciez si eu talentul tau. e mai bun decat ultimul postat. mi-a placut in intregime. nu dau stea, astept ceva super. cred ca-i suficient una aici, si chiar merita. mai trec, mai citesc.